CHESTIONARUL DE EVALUARE A IMPLICARII (CEI). TRADUCEREA SI ADAPTAREA ROMANEASCA

Magdalena IOAN*, Eugen HRISCU**, Alina HERA***

Rezumat

Premisa lucrãrii de fatã – primul pas într-un demers stiintific standardizat – o constituie necesitatea obiectivãrii stiintifice a gradului în care prezenta unei persoane cu o tulburare legatã de consumul de alcool afecteazã calitatea vietii celor cu care aceasta convietuie ste (rude, prieteni), respectiv a celor implicati în procesul de îngrijire. Obiectivul general al demersului este implementarea unui instrument standardizat de evaluare, respectiv a chestionarului CEI („Chestionar de evaluare a implicãrii”). CEI a fost tradus din limba englezã (limba originalã) si adaptat în cinci limbi de circulatie europeanã în cadrul studiului EPSILON (The European Psychiatric Services: Input Linked to Outcome Domains and Needs)****. Intentia autorilor este aceea de a traduce în limba românã si de a valida acest instrument pentru populatia româneascã; prima fazã – descrisã în prezenta lucrare – are ca obiectiv specific asigurarea suprapunerii conceptuale între varianta rezultatã în limba românã si varianta originalã din limba englezã. Metodologia urmãreste relativ fidel procesul aplicat în cadrul studiului EPSILON, respectiv un protocol semistandardizat pentru traducerea itemilor; realizarea retroversiunii si organizarea unui focus grup. Obiectivele articolului prezent sunt: a. Prezentarea instrumentului CEI; b. Descrierea protocolului de transferare a chestionarului din limbasursã în limba-tintã si a strategiei folosite pentru obtinerea variantei finale; c. Sumarizarea impactului metodei aplicate asupra dezvoltãrii instrumentului si prezentarea variantei finale. Faza urmãtoare a demersului va fi reprezentatã de administrarea chestionarului pe un lot semnificativ statistic si validarea variantei în limba românã.

Cuvinte cheie: Proces de îngrijire, cost-eficientã, suprapunere conceptualã, focus grup.
Abstract

The rationale of this paper – first step within the frame of a larger standardized scientific process – is the need for scientific data on the way and the extend to which a person with an alcohol related disorder affects the life of those whom he/she is living with, respectively of the caregivers. The general objective is to implement a standardized evaluation tool, namely the IEQ (The Involvement Evaluation Questionnaire). IEQ has been translated from English (the original language) and adapted into five European languages within the frame of the EPSILON Study (The European Psychiatric Services: Input Linked to Outcome Domains and Needs). We aim to translate this instrument into Romanian and to adapt it to Romanian population; first step – as described below – is to ensure the “conceptual overlap” between the Romanian resulted version and the original English one. The methodology applied followed quite strictly the one used in the EPSILON Study: a semi-standardized protocol for translation of the items; creating the retroversion; organizing a focus group. The objectives of this article are: a. To offer general data on IEQ; b. To describe the protocol used in data translation from the source to the target language and the strategy applied in order to obtain the final version; c. To summarize the impact of the applied method on the chosen tool and to present the final version. The next step in this process is to apply the resulted tool on a statistically significant population and to validate the Romanian instrument.

Key words: Caregiving, conceptual overlap, costefficiency, focus group.




Este un fapt de domeniul evidentei empirice faptul cã tulburãrile de sãnãtate mentalã afecteazã atât calitatea vietii persoanelor care suferã de respectiva simptomatologie, cât si calitatea vietii celor apropiati acestora, a celor implicati în procesul de îngrijire. Impactul asupra celor prezenti în jurul unei persoane cu o tulburare de sãnãtate mentalã poate fi uneori covârsitor, fie cã sunt acestia membri ai familiei, parteneri de viatã sau prieteni, indiferent dacã si-au asumat sau nu activ rolul de îngrijitor.

Problemele legate de consumul de alcool adesea pot fie masca, fie genera o simptomatologie afectivã sau pot apãrea ca si complicatii ale structurãrii dizarmonice a personalitãtii, atunci când celelalte strategii de coping ale persoanei nu mai functioneazã satisfãcãtor pentru aceasta. Astfel, nu doar comportamentul de consum în sine, ci întregul ansamblu comportamental generat de tabloul simptomatologic pot deveni o povarã însemnatã, o sursã importantã de disconfort pentru cei ce aleg sã convietuiascã cu aceste persoane sau sã joace un rol în procesul de recuperare. În contextul necesitãtii implementãrii unor strategii de interventie cost-eficiente, evaluarea întregului sistem în care apare si se manifestã tulburarea de sãnãtate mentalã – si în particular tulburarea legatã de consumul de alcool – devine o mãsurã stringent imperioasã. Este un fapt demonstrat stiintific acela cã interventia este mai cost-eficientã decât non-interventia, atunci când evaluarea costurilor este realizatã la nivelul grupului social.

În România, lipsa unor studii care sã evalueze consecintele la nivel familial/social ale implicãrii în procesul de îngrijire a limitat pânã în prezent orientarea interventiilor spre acest grup tintã si implicit dezvoltarea unor servicii specializate. Interventiile disparate, incongruente, realizate aproape exclusiv în sectorul privat, desi foarte binevenite, nu s-au dovedit suficiente pentru a rãspunde nevoilor respectivului grup-tintã. Inconsistenta strategiilor de interventie la acest nivel contribuie la mentinerea si/sau amplificarea fenomenului de „usã turnantã”, specific sectiilor de psihiatrie din spitale si chiar din clinicile cu regim ambulator, antrenând costuri sociale semnificative. De asemenea, în contextul reorganizãrii serviciilor de sãnãtate mentalã – respectiv a dezvoltãrii interventiilor de tip comunitar, în paralel cu limitarea rolului unitãtilor spitalice sti – responsabilitãtile celor implicati în procesul de îngrijire sau recuperare a pacientului cu probleme de sãnãtate mentalã par a cunoaste o crestere semificativã, nedublatã însã din pãcate si de o dezvoltare proportionalã a competentei celor responsabilizati. Pentru a argumenta cu date stiintifice necesitatea dezvoltãrii interventiilor si serviciilor pentru cei implicati activ sau pasiv în procesul de îngrijire, evaluarea nevoilor acestui grup se impune a fi realizatã într-o manierã standardizatã, prin instrumente valide.

În particular, tulburãrile legate de consumul de alcool au o evolutie cu potential de cronicizare, cunoscând episoade de alunecare si recãdere; evaluarea factorilor ce pot favoriza o recãdere si prevenirea sau atenuarea acestor factori devine o interventie cu un mare potential terapeutic si implicit una cost-eficientã. Adesea recãderile pot fi declansate de factori ce tin de sistemul familial (relatia afectivã, aspecte financiare s.a.), subliniind importanta abordãrii sistemului în ansamblu si nu doar a câte uneia dintre verigi, respctiv nu doar a pacientului diagnosticat cu tulburarea respectivã. Astfel, cu referire la problematica prezentatã, a devenit tot mai evidentã nevoia implementãrii unui instrument standardizat de evaluare a gradului în care prezenta unei persoane cu o tulburare legatã de consumul consumul de alcool afecteazã calitatea vietii celor cu care aceasta convietuieste (rude, partener de viatã, prieteni), indiferent de gradul de implicare în relatie si în procesul terapeutic.

În continuare, vom prezenta o scurtã trecere în revistã a principalelor tendinte ale cercetãrii stiintifice cu privire la impactul problemelor de sãnãtate mentalã asupra celor apropiati persoanei în cauzã. Sintagma „consecinte ale implicãrii în procesul de îngrijire” înlocuieste vechea formulare de „povarã”; desi adesea tulburãrile de sãnãtate mentalã dezorganizeazã sistemul familial, nu toate persoanele implicate în procesul de îngrijire experimenteazã responsabilitãtile sau impactul ca pe o povarã, de aceea exprimarea în termeni neutri a fost preferatã (Van Wijngaarden et al, 2000). La nivel international, cercetãrile stiintifice cu privire la consecintele implicãrii în procesul de îngrijire au fost diferentiate în functie de aspectele particulare asupra cãrora a fost centratã succesiv atentia, rezultând patru perioade distincte. Într-o primã etapã, începând cu anii ’50, studiile s-au axat pe descrierea detaliatã a diferitelor consecinte asupra membrilor familiei, acordând un interes special aspectelor negative (Wing et al, 1959). La începutul anilor ’70, impactul asupra familiei a devenit unul dintre principalii indicatori de evaluare a serviciilor de sãnãtate mentalã; au fost elaborate instrumente pentru a furniza date în cadrul unor studii ce urmãreau compararea eficientei interventiilor de tip comunitar cu cele traditionale, spitalicesti (Fenton et al, 1979; Tessler et al, 1980). În cea de-a treia etapã, la începutul anilor ’80, atentia s-a deplasat asupra programelor terapeutice cu o componentã psihoeducationalã, care vizau reducerea suferintei membrilor familiei, prietenilor celor afectati de o problemã de sãnãtate mentalã (Van Wijngaarden et al, 2000).

Recent, interesul stiintific a fost orientat asupra nevoilor, perceptiilor, strategiilor de a face fatã si asupra sãnãtãtii mentale a rudelor (Van Wijngaarden et al, 2000). În 1994, Schene si colaboratorii sãi au revizuit instrumentele de evaluare elaborate pânã în momentul respectiv, prezentând 21 instrumente, majoritatea utilizate de vorbitori de limbã englezã. Dintre acestea, 15 fuseserã dezvoltate în ultimii 5 ani, demonstrând interesul în crestere pentru consecintele implicãrii în procesul de îngrijire. De asemenea, dupã 1994 au fost dezvoltate noi instrumente, majoritatea însã dovedindu-se a fi interviuri cronofage si cost-ineficiente. Aplicabilitatea acestor instrumente a fost limitatã în Europa si prin lipsa unor interventii standardizate de traducere si validare, limitând în consecintã si posibilitatea de realizare a unor studii comparative între diferitele arii socio-culturale. Un rãspuns la aceste nevoi a fost conceput prin studiul EPSILON, care a inclus traducerea si validarea unui instrument de evaluare a consecintelor implicãrii în procesul de îngrijire (Becker et al, 1999). Instrumentul selectat de realizatorii studiului a fost Involvement Evaluation Questionnaire (IEQ); intentia autorilor lucrãrii de fatã este de a construi varianta româneascã a instrumentului, respectiv Chestionarul de evaluare a implicãrii (CEI), urmãrind protocolul din cadrul studiului EPSILON.

Autorii studiului EPSILON au ales CEI ca instrument de evaluare a consecintelor pe baza urmãtoarelor argumente: a. facilitatea procesului de administrare: CEI este un chestionar de autoevaluare, putând fi realizat si sub formã de interviu (fatã în fatã sau telefonic); b. înglobarea instrumentelor dezvoltate anterior si a rezultatelor acestora; c. acoperirea unui domeniu larg al consecintelor problemelor de sãnãtate mentalã asupra celor care se ocupã cu îngrijirea persoanelor afectate (Van Wijngaarden et al, 2000).

CHESTIONARUL DE EVALUARE A IMPLICÃRII (CEI). STRUCTURA SI CONtINUTUL ITEMILOR CEI
Dezvoltarea CEI a început în 1987, în Olanda, în contextul unei cercetãri care compara rezultatele tratamentului în regim de internare vs. regim ambulator, moment în care s-a conturat clar nevoia unui instrument care sã evalueze consecintele implicãrii în procesul de îngrijire (Van Wijngaarden et al, 2000). De-a lungul timpului, CEI, a cunoscut îmbunãtãtiri; în forma sa actualã, CEI poate fi utilizat atât ca instrument de cercetare cât si ca instrument de evaluare clinicã.

CEI este un chestionar de autoevaluare; respondentul este persoana care are în grijã (formal, printr-o autoritate investitã legal (ex. tutore), sau informal – rudã apropiatã, partener de viatã, prieten apropiat care si-a asumat rolul de îngrijitor) o persoanã cu probleme de sãnãtate mentalã. CEI poate fi administrat si ca interviu structurat, fatã în fatã sau prin telefon. Chestionarul este alcãtuit din 31 itemi. Itemii sunt structurati pe trei mari categorii: 1. unii itemi se referã la încurajãrile si grija pe care ruda/partenerul de viatã/prietenul si le-a asumat ca responsabilitãti fatã de persoana cu probleme de sãnãtate mentalã; 2. alti itemi vizeazã problemele personale dintre cel afectat si îngrijitor; 3. a treia grupã de itemi evalueazã grijile, strategiile de a face fatã si povara subiectivã a îngrijitorului. Toti itemii sunt scorati pe scara Likert cu 5 trepte: niciodatã, uneori, regulat, des, întotdeauna. Îngrijitorii care au avut un contact de mai putin de o orã pe parcursul ultimelor patru sãptãmâni precedente datei la care completeazã chestionarul nu vor completa itemii care se referã la ajutorul si încurajãrile actuale, acestia fiind considerati inaplicabili (irelevanti).

27 itemi sunt împãrtiti în patru sub-scale distincte (vezi Anexa); unii itemi sunt inclusi în mai multe subscale:
  • a. Sub-scala tensiune (9 itemi: 29, 30, 31, 32, 33,34, 35, 42, 43);
  • b. Sub-scala supraveghere (6 itemi: 22, 23, 24, 25,26, 29 );
  • c. Sub-scala îngrijorare (6 itemi: 37, 38, 39, 40, 41,43);
  • d. Sub-scala îndemnuri (8 itemi: 16, 17, 18, 19, 20,21, 27, 28 );
  • e. Itemi neinclusi într-o sub-scalã: 36, 44, 45, 46.
Din ratiuni legate de cercetare, CEI a fost extins cu extra module. În studiul EPSILON au fost aplicate urmãtoarele module, ele fiind pãstrate si în varianta româneascã (vezi Anexa).
  • a. 15 itemi care se referã la aspectele sociodemografice si la variabilele de contact, cum ar fi vârsta, nivelul de studii, timpul petrecut în medie de respondent cu persoana cu probleme de sãnãtate mentalã (itemii 1 – 15);
  • b. 8 itemi care evalueazã cheltuielile generate de problemele de sãnãtate mentalã ale persoanei (itemii 47 – 54);
  • c. 3 itemi cu privire la ajutorul de specialitate de care beneficiazã respondentul (itemii 63 – 65);
  • d. 11 itemi cu privire la consecintele directe asupra copiilor persoanei cu tulburare de sãnãtate mentalã (itemii 66 – 76);
  • e. o întrebare deschisã pentru comentarii si completãri (itemul 77);
  • f. 12 itemi cuprinsi în Chestionarul privind starea generalã de sãnãtate ca instrument de evaluare a gradului de disconfort al îngrijitorului (itemii 55 – 66).
Completarea setului complet de întrebãri asa cum a fost el conceput în studiul EPSILON necesitã aprox. 20 – 30 minute; completarea modului CEI singularã ar necesita aprox. 10 minute.

În functie de utilizarea CEI (ca instrument de evaluare clinicã sau de cercetare), sunt recomandate diferite modalitãti de scorare. Atunci când scopul este unul de cercetare, se recomandã scala cu cinci trepte Likert (pentru a putea fi realizate evaluãri si corelatii cu alte instrumente); pentru uzul clinic, itemii sunt dihotomizati în 0 („niciodatã” sau „uneori”) si 1 („regulat”, „adesea” sau „întotdeauna”). În varianta clinicã de analizã, scorurile scalei reflectã direct numãrul de consecinte experimentate de îngrijitor si, de asemenea, permit detectarea rapidã a schimbãrilor majore atunci când un item variazã în rãspuns de la 0 la 1 sau invers (Van Wijngaarden et al, 2000).

TRADUCEREA SI ADAPTAREA CULTURALÃ A CEI
Protocolul adoptat pentru traducerea si adaptarea culturalã a CEI a urmat relativ fidel protocolul descris de Knudsen si colab. (2000). Abaterile de la protocolul original vor fi discutate mai jos.
  • 1. Traducerea chestionarului din limba sursã (englezã) în limba tintã (românã).
  • 2. Discutarea traducerii într-un mic grup de cercetare. Prima revizie a materialului; alcãtuirea unei liste cu itemii problematici/disputati.
  • 3. Realizarea retroversiunii.
  • 4. Compararea retroversiunii cu varianta originalã. A doua revizie a materialului; revizia listei cuitemii problematici.
  • 5. Constituirea unui focus grup. Discutarea listei cu itemii problematici în cadrul focus grup-ului.
  • 6. Discutarea rezultatelor focus grup-ului în grupul initial de cercetare. Ultima revizie (a treia) si stabilirea variantei finale.
  • 7. Testarea validitãtii interne a variantei rezultate (coeficientul Cronbach).
Pasii 1 – 6 vor fi prezentati succint în continuare, urmând ca pasul al 7-lea sã facã obiectul unui articol separat.

Traducerea chestionarului conform „abordãrii pragmatice”. Prima variantã a traducerii
Traducerea chestionarului din limba-sursã în limba-tintã a fost realizatã luând în considerare criteriul gradului de suprapunere conceptualã între culturasursã si cultura-tintã. Suprapunerea conceptualã este datã de mãsura în care un concept are aceeasi semnificatie în ambele limbi.

Conform diferentierii pe patru nivele concepute de Sartorius & Kuyken (1994) (3), traducerea chestionarului a fost realizatã în contextul abordãrii pragmatice, care implicã o suprapunere conceptualã considerabilã între cultura-sursã si cultura-tintã. În spatiul european existã o suprapunere conceptualã semnificativã a evaluãrilor privind pacientii, serviciile de sãnãtate mintalã, costurile; de aceea abordarea pragmaticã a fost consideratã ca fiind cea mai potrivitã pentru realizarea versiunii în limba românã a chestionarului. Scopul traducerii este de a mentine, pe cât posibil, echivalenta semanticã si lingvisticã, precum si echivalenta conceptualã si cea tehnicã între versiunile chestionarului din limba-sursã si limba-tintã (Knudsen et al, 2000).

Echivalentele legate de limbã si culturã sunt considerate elemente-cheie în realizarea traducerii instrumentului. „Echivalentã semanticã” înseamnã a retine o semnificatie similarã a intrumentului în versiunea-sursã si versiunea-tintã; „echivalenta conceptualã” se referã la nevoia de a obtine o semnificatie identicã a conceptelor care pot avea întelesuri diferite de la o culturã la alta (Knudsen et al, 2000),. „Echivalenta tehnicã” se referã atât la aspectele tehnice ale limbii (complexitatea exprimãrii, topicã, lungimea întrebãrii, gradul de abstractizare acceptabil), cât si la raportul acestora cu contextul socio-cultural.

Necesitatea asigurãrii acestor echivalente impune criterii bine precizate pentru alegerea traducãtorilor si anume: bune cunostinte privind aspectele tehnice ale limbii engleze si române; bunã „întelegere emotionalã” a celor douã limbi; implicare profundã în cele douã culturi; informare cu privire la problemele socio-culturale legate de conceptele în discutie (de ex., sã stie sã evite termeni care pot avea un potential stigmatizant); cunostinte integrate despre ariile explorate prin chestionar (Knudsen et al, 2000).

Traducerea în limba românã a chestionarului a fost realizatã de cãtre doi traducãtori (vorbitori nativ de limbã românã) cu experientã în domeniul îngrijirii si tratamentului tulburãrilor de sãnãtate mentalã (psiholog cu formare în evaluare si psihodiagnozã, respectiv medic psihiatru, ambii si cu formare în psihoterapie), precum si în utilizarea limbii engleze în practica de specialitate (context clinic - interviu cu pacientul - programe de training în englezã, crearea si editarea de materiale în limba englezã (lucrãri de specialitate, proiecte de finantare s.a.).

Grupul de discutii. Prima revizuire a traducerii
Urmãtorul pas, respectând protocolul original, a fost discutarea primei variante a traducerii într-un mic grup de cercetare alcãtuit din cei doi traducãtori plus doi alti lucrãtori în domeniul sãnãtãtii mentale (psiholog clinician, respectiv medic rezident în psihiatrie) cu experientã în realizarea de traduceri din limba englezã. Discutiile au condus la prima revizie a materialului si la alcãtuirea unei liste cu itemii problematici/ disputati.

Aspectele asupra cãrora s-au concentrat discutiile au fost legate atât de continutul si aplicabilitatea continutului itemilor în contextul socio-cultural românesc, cât si la formulele lingvistice. Un punct dezbãtut a fost acela al oportunitãtii specificãrii „tulburare legatã de consumul de alcool” care sã înlocuiascã formularea originalã „probleme de sãnãtate mentalã”. Pentru a nu modifica instrumentul si a permite realizarea de studii comparative, decizia finalã a fost de a pãstra sintagma „probleme de sãnãtate mentalã”, luând totodatã în calcul perceptia cvasigeneralã conform cãreia cele douã arii medicale ar avea prea putine puncte de întrepãtrundere.

Realizarea retroversiunii
Retroversiunea a fost realizatã de cãtre un translator profesionist, autorizat. Compararea retroversiunii cu varianta originalã a condus la a doua revizie a materialului si a listei cu itemii problematici.

Focus grup-ul
Pasul urmãtor a constat în organizarea focus grup-ului, în cadrul cãruia a fost discutatã lista finalã cu itemii problematici. Interviul tip focus grup (FG) reprezintã o metodã de cercetare calitativã, constând într-o sesiune aranjatã de comunicãri si discutii, în cadrul unui grup selectat pe anumite criterii, reunind reprezentanti ai diferitelor pãrti implicate în cercetare. FG este o metodã adecvatã atunci când se urmãreste abordarea conceptelor, constructelor si a aspectelor legate de traducere; altfel sunt de preferat metode de cercetare mai putin cronofage (Becker et al, 1999).

Activitãtile FG (vezi Tabel 1): a. Stabilirea listei de subiecte de discutat; b. Stabilirea datei si a locatiei; c. Selectia si contactarea participantilor; d. Alegerea moderatorului si moderarea propriu-zisã a FG; e. Înregistrarea datelor; f. Procesarea datelor; g. Raportarea rezultatelor.
APR - Tabel 1 Tabel 1
Rezultatele focus grupului au fost discutate în grupul initial de cercetare – format din cei patru lucrãtori în domeniul sãnãtãtii mentale, ceea ce a condus la ultima revizie (a treia) si la stabilirea variantei finale a chestionarului (vezi Anexa). Impactul FG asupra instrumentului a fost relativ limitat. Pentru a facilita realizarea analizelor comparative, autorii au decis pãstrarea fidelã a structurii chestionarului (uneori chiar cu riscul invitãrii la rãspunsuri echivoce), luând în cosiderare sugestiile legate de continut, acolo unde acestea nu interferau cu structura. Principalul impact al FG a fost decizia de scãdere usoarã a gradului de generalizare si abstractizare a unor formulãri si de reformulare a unor termeni la un nivel de înteles comun.

CONCLUZII
Rezultatul palpabil al demersului descris îl constituie varianta în limba românã a chestionarului IEQ, respectiv Chestionarul CEI, asa cum este prezentatã în Anexã. Din informatiile autorilor, este primul instrument românesc care îsi propune o evaluare metodicã a nevoilor grupului tintã reprezentat de persoanele ce îndeplinesc rolul de îngrijitor al unei persoane cu o problemã de sãnãtate mentalã. Realizarea traducerii, cu asigurarea suprapunerii conceptuale, constituie faza premergãtoare a testãrii reliabilitãtii instrumentului prin metoda test-retest si a calculãrii coeficientului Cronbach de consistentã internã (corelatia interitiemi).
APR - Chestionarul CEI
APR - Chestionarul CEI
APR - Chestionarul CEI
APR - Chestionarul CEI
APR - Chestionarul CEI
APR - Chestionarul CEI
APR - Chestionarul CEI
APR - Chestionarul CEI


REFERINTE

1. Becker, T., Knapp, M., Knudsen, H.C. et al (1999), The EPSILON study of schizophrenia in five European countries: design and methodology for standardising outcome measures and comparing patterns of care and service costs. The British Journal of Psychiatry, 175, 514-521.
2. Fenton, F.R., Tessier, L. & Struening, E.L. (1979), A comparative trial of home and hospital psychiatric care. One year followup. Archives of General Psychiatry, 36, 1073-1079.
3. Knudsen, H.C., Vazquez-Barquero, J.L., Welcher, B., Gaite, L., Becker, Th., Chisholm, D., Ruggeri, M., Schene, A.H., Thornicroft, G. si Grupul de Studiu EPSILON (2000), Translation and cross-cultural adaptation of outcome measurements for schizophrenia, EPSILON Study 2, The British Journal of Psychiatry, 177, 8-14.
4. Schene, A.H., Koeter, M., Van Wijngaarden, B. (2000), Methodology of a multi-site reliability study, EPSILON Study 3, The British Journal of Psychiatry, 177, 15-20.
5. Tessler, R.C., Killian, L.M. Tessler, M.A. et al (1980), Alternative to mental hospital treatment: III. Social cost. Archives of General Psychiatry, 37, 409-412.
6. Van Wijngaarden, B., Schene, A.H., Koeter, M., Vazquez- Barquero, J.L., Knudsen, H.C., Lasalvia, A., McCrone, P. si Grupul de Studiu EPSILON (2000), Caregiving in schizophrenia: development, internal consistency and reliability of the Involvement Evaluation Questionnaire – European Version, EPSILON Study 4, The British Journal of Psychiatry, 177, 21-27.
7. Wing, J.K., Monck, E., Brown, G.W., et al (1959), Morbidity in the community of schizophrenic patients discharged from London mental hospital in 1959, The British Journal of Psychiatry, 110, 10-21. ***

Sponsori si parteneri