Dar este o zi atat de frumoasa

Eliot SOREL

Era o zi caldã, minunat de clarã, o zi de varã târzie. Mergeam spre birou când în jurul orei 9 a.m. m-a sunat pe mobil sotia mea, Christiane pentru a-mi spune cã „un avion s-a izbit de World Trade Center în New York“. Primul meu gând a fost: „dar cum s-a putut întâmpla asa ceva astãzi? Doar este o zi atât de frumoasã.“ În timp ce vorbeam, mi-a spus cã un alt avion a lovit cel de-al doilea turn al WTC. „Este un act terorist“ am spus atunci fãrã ezitare.

Cu totii - în America sau oriunde în lume - nu mai suntem la fel de la acea zi de septembrie atât de frumoasã, dar paradoxal atât de tragicã si traumaticã. Fusesem în NYC pe 10 septembrie pentru o întrunire a liderilor Northeast United States Medical Society, de la Maine pânã în West Virginia. Întrunirea noastrã a avut loc destul de aproape de WTC. Mãsurile de securitate din clãdire erau neobisnuit de dure, dar cu toate acestea nu ne simteam foarte în sigurantã asa cã toti doream sã ne întoarcem acasã cât mai curând posibil. Ceea ce am si fãcut în aceeasi searã.

Douã sãptãmâni mai târziu, la sfârsitul lui septembrie, m-am întors în New York pentru o întrunire legatã de educatia studentilor în Medicinã. Unul din subiectele de discutie a fost elgat de modalitãtile cele mai bune de educatie a studentilor cu privire la consecintele traumelor de o asemenea anvergurã si cu privire la cele mai adecvate interventii terapeutice în aceste situatii. Am cãlãtorit la New York cu trenul. Nu as putea descrie nici acum atmosfera sumbrã, de durere, doliu si tristete care învãluia orasul. Peste tot - începând din garã - se gãseau fotografii ale celor „dispãruti“. În zilele ce au urmat dupã 11 septembrie, atât eu cât si familia mea ne-am simtit extraordinar de sprijiniti de imensul val de solidaritate venit dinspre colegii nostri din toatã lumea.

De la un coleg francez:
„Nu exista cuvinte suficient de puternice pentru a exprima sentimentele noastre fata de ceea ce s-a intamplat Statelor Unite... Binele a adus raul!!!“

De la un coleg german:
„Am fost uimit de vestile despre incredibilul atac din tara dumneavoastrã. Sper sincer cã nimeni din familia sau dintre prietenii dumneavoastrã nu a fost rãnit. Este un atac împotriva lumii democratice. Nu numai cetãtenii americani, ci noi toti ne-am simtit tinte ale acestui atac. Amintindu-mi de vorbele presedintelui Kennedy spuse în sprijinul Berlinului, pot spune si eu acum „Sunt un American“.

De la un coleg din Egipt:
„Este atât de trist. Este un timp al reflectiei. Împãrtãsesc durerea dumneavoastrã. Omenirea trebuie sã înceapã sã gândeascã serios. Rasa umanã trebuie sã supravietuiascã. Si… nu existã alt mod în afara pãcii pentru a garanta supravietuirea.“

De la un coleg izraelian:
„Îmi pare rãu pentru teroarea care s-a abãtut si asupra dumneavoastrã. Vã rog sã rãspundeti.“

De la un coleg din Botswana:
„Atacurile teroriste asupra tintelor americane ne-au socat aici în Bostwana. Am aflat de aceste atacuri cu mare tristete. Suntem solidari si ne rugãm împreunã cu dumneavoastrã. Un proverb african spune „când se pierd bani, nu se pierde nimic; când se pierde timp, se pierde câte ceva; când se pierde speranta, totul e pierdut.“ Fie ca sprijinul oferit de noi victimelor si familiilor acestora sã-i ajute sã nu-si piarda speranta si sã-si reconstruiascã vietile în lunile si anii ce vor urma.“

De la un coleg ungur:
„Recentele atacuri teroriste asupra Americii au reprezentat un soc în Ungaria. Suntem extrem de îngrijorati pentru prietenii nostri asa cã ne-ati face o mare favoare dacã ne-ati asigura cã sunteti bine.“

De la un prieten român:
„Sper cã totul este în ordine cu dumneavoastrã si familia dumneavoastrã. Suntem cu totii socati de ce s-a întâmplat si sperãm sã vã reveniti cât mai curând posibil.“

Cu totii am fost impresionati de „Oda pentru America“, acel articol atât de pãtrunzator publicat dupã 11 septembrie în „Evenimentul Zilei“ din Bucuresti.

În aceste luni, Washington, New York si întreaga noastrã tarã au fost supuse unui test fãrã precedent în istoria republicii americane. Tragedia ce a lovit poporul nostru a reverberat în întreaga lume. În fata ororii si a distrugerii, poporul american s-a unit si lumea a fost solidarã cu America într-o manierã nemaivazutã de la Al Doilea Rãzboi Mondial.

Am redescoperit figurile eroice ale Americii: pompierii, politistii, postasii, soldatii. Împreunã cu acesti eroi, cu tot poporul american si cu oamenii politici am descoperit o nouã viziune - plinã de respect si demnitate - pentru profesia medicalã si rolul sau crucial în vremuri de dezastru national. Valorile esentiale ale medicinii - serviciul adus celorlalti, sacrificiul si excelentã - au reprezentat motivele pentru care cei mai multi dintre noi au ales medicina ca profesie. Aceste valori esentiale au fost întinerite de spiritul curajos al tuturor americanilor în acele zile.

Ce am învãtat:

1. Guvernarea globalã si interdependenta variabilelor.

11 Septembrie reprezintã unul din cele trei evenimente majore care au modificat istoria secolului 21. Celelalte douã sunt reprezentate de Pearl Harbor (si al doilea rãzboi mondial) si de cãderea zidului Berlinului (si disolutia comunismului în Uniunea Sovieticã si Europa de Est).

O nouã ordine mondialã pare sã se schiteze, ordine ce pune în evidentã un deficit de guvernare globalã (Zedillo, 2001), dar si nevoia de a modela aceastã guvernare prin interdependenta variabilelor politice, economice si istorice (Gaddis, 2001).

Atacurile asupra WTC si Pentagonului nu au fost îndreptate numai împotriva Americii: cetãteni a peste 80 de natiuni au pierit în acea zi în New York si Washington. A fost nu numai un atac, si un semnal de alarmã pentru întreaga omenire, pentru solidaritate între natiunile mici sau mari, sãrace sau bogate, crestine, budiste, musulmane sau ebraice, în încercarea de a opri aceastã cale nebuneascã si suicidarã de a rezolva conflictele.

2. Educatie si sãnãtate; dezvoltare economicã; justitie socialã.

Existã câteva arii esentiale de activitate în procesul de modelare a secolului 21. Educatia si sãnãtatea sunt elemente inestimabile pentru construirea unei economii si a unui democratii robuste (Sorel, 1997). Ele reprezintã conditii esentiale pentru dezvoltarea economicã sustinutã si pentru justitia socialã, elemente sine qua non pentru evoluarea procesului democratic.

Dupã al doilea rãzboi mondial, prin generosul plan Marshall, America a ajutat Europa de Vest si Japonia sã renascã din cenusã. O initiativã similarã, chiar dacã nu la fel de generoasã, este declansatã acum în Europa.

Tãrile Europei de Est continuã lent si gradual sã se alãture Uniunii Europene, transformând Europa într-un întreg dupã mai bine de jumãtate de secol de separatie.

Pentru celelalte tãri în curs de dezvoltare din restul lumii nu existã asemenea planuri, cu exceptia Afganistanului. Initiative educationale, de sãnãtate, de dezvoltare economicã si de justitie socialã reprezintã fundamente cruciale pentru democratie, pentru cresterea participãrii sociale la procesul democratic si - în consecintã - pentru mentinerea stabilitãtii sociale. Pentru a obtine aceastã crestere a participãrii sociale, initiativele de dezvoltare trebuie sã se centreze nu numai pe investitii macroeconomice ci si pe alternative microeconomice. Acestea din urmã reprezintã elemente cheie pentru dobândirea justitiei sociale, oferind oportunitãti, sperantã si demnitate nu numai pentru marile corporatii ci si pentru micii întreprinzãtori.

3. Medicinã si societate: contractul social.

În urmã cu câteva zile m-am întors de la Întrunirea din San Francisco a Asociatiei Medicale Americane, întrunire unde delegatia Districtului Columbia a sustinut în fata delegatilor rezolutia creatã de mine si intitulatã „Traumã si Vindecare“. Aceastã rezolutie a fost unanim adoptatã si încorporatã în raportul consiliului director al AMA, raport intitulat „Rolul conducãtor al AMA în rãspunsul medical în caz de terorism si alte dezastre“. Rezolutia cheamã întreaga organizatie AMA sã încurajeze constituirea unor programe de educatie prin colaborarea între medicii de familie, cei psihiatri si cei specializati în medicina de urgentã. Aceleasi echipe sunt încurajate sã amelioreze colaborarea clinicã pentru diagnosticul si tratamentul depresiei, anxietãtii si tulburãrilor posttraumatice de stres asociate tragediei din 11 septembrie. În plus, încurajeazã OMS sã initieze actiuni similare prin societãtile medicale nationale.

Aceasta a fost prima mea participare la o întrunire AMA. Întrunirea a fost plinã de patriotism si foarte eficientã în a sprijini pacientii, medicii din întreaga comunitate. Sesiunea de deschidere a fost marcatã de expunerea unui coleg ce lucreazã într-un spital de lângã WTC si care a descris experienta sa directã de la „Zona Zero“. Majoritatea colegilor (1000 de delegati) purtau insigne cu steagul american, iar dialogurile informale începeau cel mai frecvent cu întrebarea „Unde erai pe 11 septembrie?“ Impactul acelei zile încã reverbereazã în comunitatea medicalã americanã. Ca urmare a acestor evenimente, AMA a lansat la întrunirea de la San Francisco „Declaratia Responsabilitãtii Profesionale: Contractul Social al Medicinii cu Umanitatea“ (AMA 2001).

Declaratie

Noi, membri comunitãtii mondiale a medicilor, ne angajãm în mod solemn:

1. Sã respectãm viata si demnitatea fiecãrui individ;
2. Sã nu sustinem sau sã comitem crime împotriva umanitãtii si sã condamnãm orice acte de acest fel;
3. Sã tratãm bolnavii si ranitii cu competentã si compasiune si fãrã prejudecãti;
4. Sã ne aplicãm cunostiintele si abilitãtile oricând este nevoie, chiar dacã astfel ne expunem viata;
5. Sã protejãm confidentialitatea celor pe care-i îngrijim si sã nu încãlcãm aceastã confidentialitate decât în cazurile în care este în mod serios amenintatã sãnãtatea si siguranta altora.
6. Sã colaborãm cu colegii nostri pentru a descoperi, dezvolta si promova noutãtile în medicinã care amelioreazã suferinta si contribuie la bunãstarea oamenilor;
7. Sã educãm publicul si clasa politicã cu privire la amenintãrile prezente si viitoare la adresa umanitãtii;
8. Sã sustinem modificãrile sociale, economice, educationale si politice care amelioreazã suferinta si contribuie la bunãstarea oamenilor;
9. Sã-i învãtãm pe cei care ne vor urma, pentru cã ei reprezintã viitorul profesiei noastre.

Facem aceste promisiuni în mod solemn, liber si angajând onoarea noastrã personalã si profesionalã.“


În încheiere, este plãcerea si privilegiul meu sã mã adresez vouã, colegilor români, precum si familiilor voastre si poporului român pentru a vã dori cele mai calde urãri pentru un Crãciun Fericit si un An Nou Prosper si Pasnic!*


Bibliografie


1. Zedillo, Ernesto (2001). „The Global Governance Deficit“ Lecture, Yale University Tercentennial celebration, New Haven, Connecticut.
2. Gaddis, John (2001) „The Interdependency of Variables“, Oxford University Lecture.
3. Sorel, Eliot (1997) „Health: An Invaluable Asset for a Robust Economy and Democracy“, in Church and the World the Pastoral Health Journal, Vatican.
4. American Medical Association (2001) „A Declaration of Professional Responsibility: Medicine's Social Contract with Humanity“ in Professing Medicine: Strengthening the Ethics and Professionalism of Tomorrow's Physicians.


Anexa
Delegatia AMA - Rezolutia I-0I
Introdusã de: Districtul Columbia
Subiect: Traumã si Vindecare


Întrucât tragedia de la 11 septembrie a afectat zeci de mii de americani în New York si Washington, incluzând cetãteni din peste 80 de natiuni, iar milioane de americani si oameni din lumea întreagã au fost martorii acestei tragedii prin intermediul mass media; si

Întrucât, ca o consecintã a expunerii fãrã precedent la o asemenea tragedie multi americani vor avea nevoie de îngrijiri pentru depresie, anxietate si tulburãri posttraumatice de stres; si

Întrucât, proceduri diagnostice si terapii eficiente existã pentru aceste tulburãri, iar cei mai multi americani probabil vor consulta medicul de familie sau medicul din serviciul de urgentã;

Astfel:

Se stipuleazã cã Asociatia Medicalã Americanã încurajeazã programele educationale si colaborarea clinicã între aceste specialitãti (medicina de familie, medicina de urgentã si psihiatria) pentru diagnosticul si tratamentul depresiei, anxietãtii si tulburãrii posttraumatice de stres. Încurajeazã, de asemenea, colaborarea între societãtile medicale americane din fiecare stat si celelalte organizatii medicale (inclusiv Asociatia Psihiatricã Americanã) pentru a oferi un rãspuns optim nevoii de îngrijire;

Si astfel:

Se stipuleazã cã Asociatia Medicalã Americanã încurajeazã OMS si alte asociatii medicale sã initieze actiuni similare prin asociatiile medicale nationale, în colaborare cu Asociatia Psihiatricã Mondialã.

***

Sponsori si parteneri