DEPRESIE SI ADICTIE

G. Badescu, D. Marinescu

Tulburarea adictiva coexista frecvent cu depresia, fiind prezenta la 32 % dintre indivizii cu tulburari depresive. 27 % din pacientii cu depresie majora si 56 % din cei cu tulburari bipolare prezinta comorbiditatea cu tulburarea de adictie.
Adictia si depresia sunt conditii comorbide comune. Institutul National de Sanatate al USA (NIH) a raportat ca aproape o treime dintre pacientii cu depresie au tulburari legate de substante coexistente (Regier et al, 1990). Kessler et al – 1997, afirma ca barbatii cu dependenta de alcool au o rata de depresie de trei ori mai mare decât populatia generala, in timp ce femeile dependente de alcool sunt de patru ori mai expuse depresiei. Studii clinice au relevat o rata inalta de coexistenta a acestor comorbiditati (Salloum, Daley & Thase, 2000; Daley & Moss, 2002). Multi pacienti au depresie majora recurenta, distimie (forma cronica de depresie) sau „depresie dubla”, formata din depresie majora si distimie.
Numeroase studii documenteaza efectele adverse ale adictiei, depresiei si tulburarii duale asupra familiei si membrilor acesteia (Daley, in press; Mondimore, 1999; Rosen & Amador, 1996; Yapko, 1999). Copii parintilor alcoolici sau consumatorilor de opiacee prezinta un risc crescut de abuz de substante, probleme de comportament, tulburari anxioase si ale dispozitiei. Abuzul de substante al parintilor este la baza multor probleme familiale, precum: divortul, abuzarea partenerului, abuzarea si neglijarea copiilor, dependenta bunastarii si comportamentul criminal (Daley & Miller, 2001). Copiii mamelor depresive au un risc crescut de a dezvolta tulburari psihiatrice. Prevalenta copiilor „multiproblema” este de 8 ori mai mare printre familiile cu parinti depresivi (Yapko, 1999).
Femeile deseori dezvolta mai intâi tulburari de dispozitie, in timp ce barbatii dezvolta adictia prima data. Pentru multi pacienti, aceste tulburari se autointretin prin simptome ce apartin unei tulburari si inrautatesc situatia celeilalte.
Relatia dintre uzul de substante si tulburarea psihiatrica este mai complexa si pot exista mai multe aspecte (Meyer, 1989):
- comorbiditatea poate fi o coincidenta;
- asocierea uzului de substante arata de obicei tulburare psihotica existenta;
- tulburarea psihotica creeaza dificultati in tratamentul dependentei;
- aspectul clinic al dependentei de substanta psihoactiva poate masca tulburarea psihotica.
Intre depresie si adictie exista elemente comune privind prototipul structural si functional al persoanei: factori genetici, biochimici, fiziologici si sociali se intersecteaza in câmpul de actiune al agentilor etiologici, astfel incât asistam la asocieri. Unii factori favorizanti, in special factorii sociali, incluzând si disfunctionalitatea in adaptare, se constituie in veritabili factori de risc. Astfel, parte din factorii de impact social, carentele economico-sociale, dizarmonia in mediul familial constituie conditii de exprimare a unui profil psihopatologic inclinat catre toxicofilie. Redam mai jos, schematic, unele elemente comune statusului unei persoane depresive si adictive.

Sponsori si parteneri