DIMENSIUNEA SOCIALA A SUICIDULUI IN CURENTUL CULTURAL UNDERGROUND

D. Marinescu, M. Pirlog, T. Udristoiu

Rezumat:
In randul adolescentilor si tinerilor, comportamentul suicidar prezinta, actualmente, o rata crescuta a aparitiei. Nivelul de vulnerabilitate biologico-genetic reprezinta un element potential, dar declansarea suicidului este dependenta de influentele mediului social amplificate in curentul underground de agresiunea mediatica, mitologia si cultul vedetei.

Summary:
Teenagers suicidal behavior shows an increasing rate of apparition. The biological and genetical level of vulnerability represents poential element but the triggering of the suicidal acts depends on the influences of the social environment that are amplified in the „underground" cultural current, by the mass-media aggression and the cult and mythology of the „star"


Key words: Suicidal behaviour, Suggestibility, Mass - media

Cuvinte cheie: comportament suicidar, sugestibilitate, mass-media


Curentele culturale pop ori underground sunt doar cateva dintre produsele societatii moderne. Dupa explozia tehnico-stiintifica din ce-a de-a doua jumatate a secolului trecut, era firesc sa apara modificari importante in cultura si sistemul de valori a societatii moderne.
Astfel si-a facut aparitia un personaj important al vietii sociale, „starul". Consecinta directa a procesului de uniformizare a valorilor, de excludere a granitelor statale si a specificului national, acest idol caracteristic generatiilor tinere ale secolului XX, constituie un subiect interesant pentru o ancheta psiho-sociala.
Aparitia starului a generat in randul adolescentilor si tinerilor intre 14 si 25 de ani tulburari comportamentale si chiar psihice surprinzatoare la vremea respectiva, . Se va naste astfel un curent imitativ, atat in ceea ce priveste vestimentatia ori pasiunile, cat si modul de viata. A deveni o clona a unui star pop va fi unul dintre idealurile unei bune parti din tinerii aderenti la aceasta noua forma culturala.
S-a demonstrat stiintific, in ultimul timp, ca aparitia acestor personaje, inzestrate de catre admiratorii lor cu atribute magice, a daramat o serie de modele sociale considerate clasice, printre care se numara chiar si modelul familial.
O buna parte din resursele afective ale tanarului fan, pentru ca si acest personaj este o creatie a aceluiasi fenomen cultural, sunt indreptate catre starul adorat, nu catre ceilalti membrii ai familiei ori catre prieteni apropiati, conform modelelor clasice . Aceasta investitie afectiva este, de fapt, una dintre primele consecinte ale relatiei star - fan, o relatie de reciprocitate particulara.
In paralel cu admiratia, cu devotiunea aratata fata de star, cu imitarea pana la sosie a aspectului si comportamentului acestuia, s-a dezvoltat si un sentiment posesiv deosebit, mergand pana la acte violente (a se vedea cazul asasinului lui John Lennon).
Revenind la stransa relatie intre fan si star, la fragilitatea psihica a fiecaruia dintre aceste personaje, trebuie remarcat faptul ca aceste produse ale civilizatiei pop cunosc limite, in primul rand de natura biologica. De-a lungul timpului s-a remarcat faptul ca in existenta unui star exista suisuri si coborasuri, ca pe langa perioada de glorie, mult mai tragica este cea de declin, o perioada careia putine dintre aceste staruri reusesc sa-i faca fata. Acesta este un aspect pe care fanii si chiar societatea moderna, in postura sa de creator de staruri, nu il sesizeaza, ceea ce conduce de cele mai multe ori la evenimente tragice.
Pornind de la aceste aspecte, vom incerca sa subliniem stransa legatura intre comportamentul suicidal si evenimentele petrecute in viata unor personalitati ale epocii. Inca din 1897, Emile Durkheim, unul dintre initiatorii sociologiei ca stiinta, sublinia faptul ca evenimentele sociale majore pot conduce la o mai mare coeziune in randul membrilor unei societati, dar pot influenta decisiv si rata sinuciderilor.
In 1972, Bunch a aratat si el ca suferinta provocata de astfel de evenimente se afla la originea unui numar semnificativ de acte suicidale. Bollen si Phillips, 1982, arata ca decesele naturale sau sinuciderile mediatizate ale unor personalitati sau staruri, au influentat in mod decisiv rata sinuciderilor in perioada respectiva.
Din acest punct de vedere, exemplele sunt numeroase. Ne-am oprit insa asupra unui studiu realizat de psiho-sociologii britanici, care au cercetat efectele mortii tragice a printesei Diana, pe 31 august 1997, asupra ratei sinuciderilor si a actelor de auto-mutilare (DSH - Deliberate Self Harm). Comparandu-se in regiunea Oxford, rata suicidului in perioada 1992-1996, cu cea inregistrata intr-o perioada de 24 de saptamani a anului 1997, centrata pe moartea lui Lady Dy, se observa o crestere semnificativa a numarului de sinucideri si automutilari, atat in randul barbatilor, cat si al femeilor.

Fig.1 Incidenta globala a comportamentului suicidar in Marea Britanie in cele trei luni care preced moartea printesei Diana, saptamana care a urmat decesului si cele trei luni de dupa funeralii, comparativ cu numarul cazurilor de suicid pentru perioadele echivalente intre 1992 - 1996.

Fig.2 Incidenta globala a episoadelor DSH in Marea Britanie in cele trei luni care preced moartea printesei Diana, saptamana care a urmat decesului si cele trei luni de dupa funeralii, comparativ cu numarul cazurilor de suicid pentru perioadele echivalente intre 1992 - 1996.

Stiindu-se ca in suicid psihotraumele pot ocupa un rol important, dar si ca afectivitatea persoanelor se indreapta in mod proeminent in prezent spre aceste personaje mediatizate, creatii ale societatii contemporane, se poate considera ca, in Marea Britanie, moartea tragica a celei supranumite „printesa inimilor noastre" a constituit o adevarata psihotrauma pentru o buna parte dintre locuitori; ar putea fi gasita astfel o explicatie pentru cresterea numarului actelor de suicid si automutilare, inclusiv in randul populatiei de sex masculin.

Fig.3 Incidenta cazurilor de suicid la barbati in Marea Britanie in cele trei luni care preced moartea printesei Diana, saptamana care a urmat decesului si cele trei luni de dupa funeralii, comparativ cu numarul cazurilor de suicid pentru perioadele echivalente intre 1992 - 1996.

Fig.4 Incidenta globala a episoadelor DSH in Marea Britanie in cele trei luni care preced moartea printesei Diana, saptamana care a urmat decesului si cele trei luni de dupa funeralii, comparativ cu numarul cazurilor de suicid pentru perioadele echivalente intre 1992 - 1996.

Aceste rezultate contrasteaza cu cele ale lui Biller, 1977, care a subliniat ca asasinarea presedintelui John Fitzgerald Kennedy (1963) a condus la o reducere drastica a numarului sinuciderilor in Statele Unite.
Revenind la afirmatia lui Durkheim potrivit careia un important eveniment social conduce la o mai mare coeziune sociala nu exista dovezi clare in acest sens. In studiul citat, reducerea in prima saptamana dupa moartea Dianei a numarului sinuciderilor nu constituie un argument. Rata acestor acte a crescut semnificativ in luna urmatoare funeraliilor printesei, atunci cand tulburarile depresive au afectat tot mai multe persoane lipsite atat de sprijinul celui de alaturi, cat si de personajul in care investisera afectivitate. Presupusa coeziune de dupa socul emotional adusa in discutie de Durkheim nu mai functiona.
De asemeni, este de subliniat faptul ca, in randul femeilor, s-a constatat o crestere deosebita a numarului sinuciderilor pentru intervalul de varsta 35-40 de ani, in care se incadra si printesa Diana (36 de ani), in momentul mortii.

Fig.5 Incidenta cazurilor de suicid la barbati in Marea Britanie in cele trei luni care preced moartea printesei Diana, saptamana care a urmat decesului si cele trei luni de dupa funeralii, comparativ cu numarul cazurilor de suicid pentru perioadele echivalente intre 1992 - 1996.

Fig.6 Incidenta globala a episoadelor DSH in Marea Britanie in cele trei luni care preced moartea printesei Diana, saptamana care a urmat decesului si cele trei luni de dupa funeralii, comparativ cu numarul cazurilor de suicid pentru perioadele echivalente intre 1992 - 1996.

In sprijinul studiului intreprins de echipa britanica vine si o statistica, aparent fara nici o legatura cu cazul luat in discutie. In SOVRN Bulletin (octombrie 2001), intr-o analiza statistica privind sucidul si frecventa sa in functie de anotimpuri, se demonstreaza clar ca in lunile de primavara, respectiv martie - aprilie, se inregistreaza o rata maxima a actelor suicidare, indiferent de varsta si sexul celor ce le comit, argument ce subliniaza componenta neurobiologica si neurobiochmica a modelului suicidar. Cresterea semnificativa a sinuciderilor in randul femeilor cu varste apropiate de cea a printesei Diana confirma inductia psihosociala a comportamentului autolitic dupa modelul pierderii artificiale a identitatii alter-ego-ului reprezentat de star. Aceasta afirmatie este cu atat mai semnificativa cu cat in datele statistice medicale, rata suicidului pentru femeile cu varste cuprinse intre 31 si 40 de ani, in circumstante normale este minima.

Fig.7 Incidenta comportamentului suicidar pe grupe de varsta in Marea Britanie, in perioada 1994 - 1999, conform SOVRN Bulletin (octombrie 2001)

Fig.8 Repartitia comportamentului suicidar in functie de lunile anului in Marea Britanie, in perioada 1994 - 1999, conform SOVRN Bulletin (octombrie 2001)

Revenind de la datele statistice la fenomenul cultural underground putem sublinia ca produsul lor, starul, are o influenta deosebita asupra fanului, inclusiv in ceea ce priveste suicidul. Exista suficiente dovezi privind fenomene similare celui inregistrat la moartea Dianei si in cazul disparitiei unor staruri precum Jim Morisson, Janis Joplin, Jimi Hendrix, John Lennon, Bon Scott sau, de data recenta, Freddie Mercury, Michael Hutchence ori Kurt Cobain, unde comportamentul suicidar al acestor vedete fost explicit sau, din contra, prin asumarea unor comportamente de risc ce se coreleaza semnificativ cu deficenta de serotonina (consumul excesiv de alcool si drog, comportament sexual cu risc de infectie HIV). Tocmai in acest context inductia de tip imitativ a functionat din nou in randul fanilor, adoptandu-se atat modelul comportamental cu risc crescut cat si metodele de suicid (supradoze, moarte provocata prin coma alcoolica, spanzurare).
In aceasta situatie consideram ca modelul suicidar a functionat pe un suport de vulnerabilitate biologica, psihologica si sociala, psihologia fanului fiind in general psihologia persoanei deceptionate de sine, ceilalti si societate, singura ratiune de a fi, fiind reprezentata de pseudovalorificarea prin apartenenta subiectiv - emotionala la identitatea starului. Am putea spune ca fanul este acea persoana care isi distorsioneaza propria imagine in oglinda, fugind ca si Alice in Tara Minunilor dincolo de limita realului, intrand intr-un virtual imagistic apropiat copilariei, acolo unde granita dintre a fi si a nu fi este granita intre Eul real si idealul Eului de tip imaginar, starul fiind asimilat Eului propriu. Este un mecanism de pierdere a identitatii Eului, de tip autodistructiv, ce anticipeaza potentialul suicidar.
Acest teritoriu este unul de maxima fragilitate in care gestul comportamental este facut in maniera rituala fara anticiparea in totalitate a consecintelor, individul nerealizand faptul ca reintoarcerea din spatele oglinzii este o imposibilitate.
Lucrarea noastra aduce in discutie fragilitatea unui grup populational, prezentand premisele teoretice a unor posibilitati complexe de preventie a suicidului la nivel cognitiv - educational si prin combaterea vulnerabilitatii individuale la impactul mediatic. In aceasta perspectiva consideram ca demersul nostru reprezinta un argument in favoarea complementaritatii intre psihiatria biologica si cea sociala.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
1. Biller, O.A. (1977) - Suicide related to the assassination of President John F. Kennedy. Suicide and Life Threatening Behavior, 7, 40-44
2. Bollen, K.A. & Phillips, D. P. (1982) - Imitative suicides: a national study of the effects of television news stories. American Sociological Review, 47, 802-809
3. Durkheim, E. (1897) - Le Suicide.
4. Hawton, K., Harriss, L., Simkin, S., Juszczak, E., Appleby, L., McDonnell, R., Amos, T., Kiernan, K., Parrott, H. - Effect of death of Diana, Princess of Wales on suicide and deliberate self-harm, in British Journal of Psychiatry (2000), 463-466
5. Schmidtke, A. & Schaller, S. (2000) - The role of mass media in suicide prevention. In The International Handbook of Suicide and Attempted Suicide, pp. 675 - 697, Chicester.
* * SOVRN Bulletin No. 2 October 2001

Sponsori si parteneri