Lateralizarea emisferica si dezvoltarea limbajului: factori comuni in aparitia Homo Sapiens si a predispozitiei catre psihoza

Elena VLAD*

Rezumat

Aceastã lucrare reprezintã o succintã trecere în revistã a unei ipoteze provocatoare asupra originii fenomenului psihotic. Date epidemiologice, antropologice, clinice si biologice sunt prezentate – explicând o posibilã relatie între variatia geneticã responsabilã pentru aparitia asimetriei cerebrale si aparitia psihozei în populatia umanã.

Cuvinte cheie: psihozã, asimetrie si specializare emisfericã, limbaj.

Abstract

This paper is a review pointing on a challenging hypothesis about the origin of psychosis. This hypothesis brings together epidemiological, anthropological, clinical and biological data in order to construct arguments for a strong relationship between the genetic variation responsible for the appearance of cerebral asymmetry and psychosis in humans.


Key words: psychosis, hemispheric asymmetry and specialisation, language.


Aceastã lucrare îsi propune aducerea în prim plan a unei ipoteze interesante si controversate asupra originii fenomenului psihotic în populatia umanã.

Studii largi de epidemiologie psihiatricã au pus în evidentã un paradox (denumit „central”), constând în urmãtorul fapt: în ciuda unui dezavantaj substantial de procreere al indivizilor schizofreni (atribuit în special dificultãtii de gãsire a unui partener dar si unei fecunditãti scãzute), aceastã maladie nu a fost eliminatã ci, dimpotrivã, îsi mentine constantã prezenta în populatie. Astfel, un studiu al Organizatiei Mondiale a Sãnãtãtii desfãsurat în zece tãri din întreaga lume (Jablensky si colab.) concluzioneazã cã: „schizofreniile sunt ubicuitare, apar cu incidente similare în diferite culturi si au trãsãturi care se remarcã mai mult prin similaritate transculturalã decât prin diferente“. Incidenta tulburãrilor din spectrul schizofren pare a fi astfel independentã de mediu, maladia fiind egal întâlnitã în populatia umanã de pretutindeni, inclusiv în triburi separate de peste 50 000 de ani (Crow si colab.).

Sã ne întoarcem acum în urmã cu 150 000 de ani când, conform studiilor paleontologice si genetice, s-a produs undeva în Africa de sud-est tranzitia de la populatia hominidã la Homo Sapiens. Ce nouã achizitie ar putea fi rãspunzãtoare de succesul indiscutabil al noii specii apãrute? O caracteristicã general umanã si un avantaj cheie în evolutie – probabil o modificare radicalã la nivelul creierului - ar pãrea sã fie rãspunsul unanim acceptat în prezent.

Existã o asemãnare remarcabilã între trãsãturile umane faciale si ale craniului si cele ale puiului de cimpanzeu, fapt aflat în sprijinul ipotezei de tip evolutionist care afirmã cã anumite trãsãturi caracteristice Homo Sapiens au apãrut în urma unui proces de prelungire (întârziere) a perioadei de maturare cerebralã, fenomen cunoscut sub denumirea de neotenie (Crow si colab.). Acesta, prin lãrgirea volumului cerebral, a creat teren pentru dezvoltarea si – poate în primul rând - pentru specializarea functionalã a creierului prin fenomenul de lateralizare emisfericã.

Aproximativ 90 de procente din populatia umanã globalã este dreptace, variabilitatea fiind minimã atât la nivel geografic cât si din perspectiva istoriei umane a ultimelor 5 secole. Investigarea abilitãtii manuale stânga/dreapta pe un lot de 12 000 copii în vârstã de 11 ani aparent sãnãtosi (Oddy si colab.), a evidentiat faptul cã subiectii cu manualitate stângã apropiatã de cea dreaptã (aflati astfel aproape de punctul de indecizie emisfericã sau, cu alte cuvinte, având un index de lateralizare apropiat de zero) prezintã deficite atât în sfera verbalã cât si în sfera nonverbalã în comparatie cu subiectii mai puternic lateralizati (Crow si colab.).

Atât indivizii schizofreni (Perelle si colab.), cât si populatia psihoticã în general (Vlad E si colab.) prezintã anomalii de lateralizare emisfericã evidentiabile în special atunci când este luat în calcul fenomenul de dominantã încrucisatã (suma preferintelor pentru ochi, membre superioare si membre inferioare). Numeroase studii de neuroimagisticã structuralã cât si studii necropsice (Crow si colab., Highley si colab.) au arãtat existenta în schizofrenie a modificãrilor cerebrale lateralizate sau legate de lateralizare precum: compozitia în fibre a corpului calos, alterarea asimetriei distributiei relative a tesutului cerebral între regiunile frontale si posterioare, dimensiunea redusã a lobului temporal în special pe partea stângã - în zona de localizare a formatiunii denumite planum temporale si cunoscute pentru rolul sãu în functia limbajului.

Astfel, disfunctii ale procesului de specializare emisfericã pentru limbaj ar putea fi rãspunzãtoare de fenomenele de tip psihotic (Crow si colab.). Cele mai semnificative simptome psihotice pot fi interpretate ca disfunctii ale perceptiei limbajului - pentru simptomele pozitive - sau ale productiei limbajului – pentru simptomele negative (Vlad si colab.). Cu alte cuvinte, de la ideile delirante (în care semnificatia fenomenelor este modificatã în sens cantitativ sau calitativ) pânã la aplatizarea afectivã (pierderea semnificatiei), simptomatologia psihoticã poate fi privitã ca o perturbare multidimensionalã în sfera limbajului (în sensul lãrgit de comunicare prin intermediul simbolurilor).

Este important de mentionat aici faptul cã fenomenul prin care un numãr cvasiinfinit de fraze pot fi create si recunoscute de vorbitorii unei limbi date (cunoscut sub denumirea de generativitate) ca si capacitatea de reprezentare simbolicã, nu sunt indisolubil legate de functia acusticã, asa cum rezultã din analiza limbajului surdo-mutilor, acestea fiind caracteristici ale creierului uman ca unitate anatomo-functionalã (Crow si colab.). În plus, aceastã gramaticã universalã apartine functiei cerebrale celei mai intens dependente de specializarea si lateralizarea emisfericã.

Un studiu efectuat asupra a 15 000 de familii (Perelle si colab.) a evidentiat asocierea între factorul sex si transmiterea preferintei în utilizarea mâinii drepte sau stângi, rudele de sexe opuse tinzând sã aibã acelasi tip de utilizare manualã. În acelasi timp, s-a observat cã persoanele cu sindrom Turner (XO) prezintã deficite ale emisferei nondominante (ale abilitãtii spatiale) în timp ce persoanele cu sindrom Klinefelter (XXY) prezintã deficite importante ale emisferei dominante (în sfera limbajului). Din aceste date precum si din observatia cã persoanele de sex masculin, chiar dacã au un singur cromozom X, nu prezintã deficitele sus-mentionate, rezultã cã ar fi posibil ca fragmentele de ADN implicate în fenomenul de lateralizare emisfericã sã se afle în regiunea blocurilor de omologie nonrecombinante ale cromozomilor x si y (dintre care douã, aflate în segmentul Yp, sunt specifice pentru Homo Sapiens). Izolarea si analiza recentã a blocului specific uman Yp11.2/Xq21.3 a stabilit cã rezultatul expresiei sale genice este reprezentat de 2 protocaderine diferite, cunoscute pentru rolul lor în interactiunea intercelularã implicatã în morfogeneza si functionarea Sistemului Nervos Central (Affara si colab., Blanco si colab.).

Pe scurt, ipoteza prezentatã în lucrarea de fatã considerã psihoza (privitã ca un continuum morbid si mai putin ca entitãti independente) ca fiind o conditie specific umanã, rezultat al aparitiei în cadrul procesului evolutiv a unei variatii genetice rãspunzãtoare de asimetria emisfericã si simultan de aparitia si dezvoltarea limbajului (Crow si colab.). Argumente bazate pe date epidemiologice, antropologice si paleontologice au formulat predictia existentei unei gene pentru asimetrie si limbaj într-o zonã de homologie x-y.

Cu sigurantã cã aceastã prezentare succintã evidentiazã prin suprasimplificare un grup de fenomene de o – posibil - înaltã semnificatie. Considerate simple speculatii de cãtre unii cercetãtori, aceste fenomene reprezintã obiectul unor iportante investitii – umane si materiale - în numeroase laboratoare si clinici din întreaga lume; o abordare detaliatã a acestora ar fi extrem de interesantã – si suficientã pentru un tratat de mare anvergurã.

Bibliografie
1. Affara NA (2001) Homo Sapiens and brain-specific genes on X and Y chromosomes. Berlin, World Congress of Biological Psychiatry.
2. Blanco P, Sargent CA, Boucher CA, Mitchell M, Affara NA (2000) Conservation of PCDHX in mammals; expression of human X/Y genes predominantly in brain. Mamm Genome 11(10):906-14.
3. Crow TJ (1998) Current Psychology of Cognition, 17(6), 1079-1114.
4. Crow TJ (1996) Language and psychosis: common evolutionary origins. Elsevier Science Ltd. 105-109.
5. Crow TJ (1998) Why cerebral asymmetry is the key to the origin of Homo Sapiens: How to find a gene or eliminate a theory. Current Psychology of Cognition, 17, 1079-1114.
6. Crow TJ, Crow LR, Done DJ, Leask S (1998) Relative hand skill predicts academic ability: global deficits at the point of hemispheric indecision. Neuropsychologia, Elsevier Science Ltd, 36(12):1275-1281.
7. Crow TJ (1997) Schizophrenia as failure of hemispheric dominance for language, Elsevier Science LTD, 20(8), 339-343.
8. Highley JR, Esiri MM, Mc Donald B, Corina-Borja M, Herron BM, Crow TJ (1999) The size and fibre composition of the corpus callosum with respect to gender and schizophrenia: a post-mortem study. Brain 122(Pt 1):99-110.
9. Highley JR, Mc Donald B., Mary A. Walker, Margaret M. Esiri, Crow TJ (1999) Schizophrenia and temporal lobe asymmetry: a post-mortem stereological study of tissue volume. Br J Psychiatry 175, 127-134.
10. Jablensky A, Sartorius N, Ernberg G et al (1992) Schizophrenia: manifestations, incidence and course in different cultures. A World Health Organisation Ten Country Study. Psychological Medicine, 22 Suppl.20, 1-97.
11. Leask SJ, Crow TJ (2001) Word acquisition reflects lateralization of hand skill, Trends in Cognitive Sciences, Elsevier Science Ltd, 5(12): 513-516.
12. Oddy HC, Lobstein TJ (1972) Hand and eye dominance in schizophrenia, Br J Psychiat, 120, 331-2.
13. Perelle IB, Ehrman L (1994) An International Study of Human Handedness: the Data, Behavior Genetics, 24(3), 217-227.
14. Vlad E, Colceru V, Crow TJ (2001) Clinical Correlates of Language disturbance in schizophrenia: is there an effect of sex? Neurology, Psychiatry and Brain Research, (9).
15. Vlad E, Colceru V, Crow TJ (2002), An Observational Study on the Relationship between Language, Handedness and Symptomatology in Psychoses, International Congress of International Congress of Neuropsychopharmacology, Montreal.

***

Sponsori si parteneri