Marek Jarema (ed.) - BIOLOGICAL TREATMENT IN PSYCHIATRY - BEYOND PHARMACOTHERAPY - Tratamentul biologic in Psihiatrie - dincolo de farmacoterapie

TRATAMENTUL BIOLOGIC IN PSIHIATRIE –

DINCOLO DE FARMACOTERAPIE

EDITOR: MAREK JAREMA

 

            In epoca psihofarmacologiei, când majoritatea publicatiilor se adreseaza tratamentului psihofarmacologic, clinicieni si cercetatori în psihiatrie din mai multe tari din Europa si-au unit eforturile pentru editarea unei monografii dedicate tratamentului biologic în psihiatrie.

            In capitolul introductiv, Marek Jarema constata ca, în prezent, tratamentul biologic reprezinta o metoda importanta în tratamentul tulburarilor mentale, ce necesita eforturi, care sa asigure progresul pentru modalitati de tratament mai eficiente si mai bine tolerate.

            Decizia de a edita o monografie asupra tratamentului biologic a aparut dupa monografia din 2007, sub coordonarea lui Jarema si Sartorius, focalizata, în special, pe tratamentul psihofarmacologic al tulburarilor psihotice.

            Marek Jarema prezinta, în capitolul urmator, o scurta istorie a metodelor de tratament biologic în psihiatrie.

            Timuçin Oral, Nesrin Tomruk, Blanka Kores Plesnicar, Ljubomir Hotujac, Marga Kocmur, Georgz Koychev, Norman Sartorius prezinta în capitolul al treilea, terapia electroconvulsinanta (ECT), cea mai cunoscuta si mai utilizata dintre terapiile biologice. Sunt discutate indicatiile si contraindicatiile, avantajele si dezavantajele, aspectele etice si legale ale acestei metode. Se arata ca, desi, în prezent, terapia electroconvulsivanta este limitata si cazurile sunt strict selectionate, „în anumite conditii mentale, terapia electroconvulsivanta poate fi considerata o procedura de salvare a vietii” (o alegere terapeutica de prima intentie).

            In capitolul urmator, Jan Prasko sustine rolul fototerapiei (terapia cu/prin lumina) în tulburarile depresive cu pattern sezonier, dar, si în alte tulburari depresive, cât si în tulburarile de somn. Pune în discutie posibila asociere între fototerapie si deprivarea de somn, asocierea cu psihoterapia, cât si cu unele clase de antidepresive. Fototerapia asociata cu efectul combinat al metodelor terapeutice mentionate ar fi eficienta si s-ar putea aplica la pacientii internati cu diferite subtipuri de depresie.

            Intr-un alt capitol, Jaromir Svestka pune în discutie, deprivarea de somn ca optiune terapeutica în tratamentul tulburarilor depresive farmacorezistente. Pentru a preveni recaderile se recomanda asocierea cu medicamente antidepresive. Nu se cunoaste mecanismul efectului antidepresiv prin deprivare de somn. Se recunoaste ca, eficienta terapeutica a deprivarii de somn nu s-a confirmat în alte tulburari psihice.

In capitolul urmator, se arata rolul fitoterapiei în medicina moderna. Fitoterapia, utilizarea plantelor medicinale în scop terapeutic are o vechime de mii de ani; în prezent, este considerata o cale naturala, valoroasa în tratamentul unor boli, inclusiv în tulburarile mentale, mai ales în tulburarile anxioase, tulburarile depresive, tulburarile somatoforme, tulburarile cognitive si uneori, chiar în tulburarile psihotice. Marek Jarema estimeaza valoarea reala, în tratamentul tulburarilor mentale, a unor preparate din plante medicinale ca: St.John’s wort (plante din specia sunatoarei – Hyperium perforatum), kava-kava, valeriana, Ginkgo biloba.

            Un alt capitol se refera la psihochirurgie. Marek Harat, Marcin Rudas, Janusz Rybakowski fac precizarea ca, discutiile despre psihochirurgie se refera numai la asa zisele proceduri prin „ablatie” ca: cingulotomia anterioara, capsulotomia anterioara, tractotomia subcaudata, leucotomia limbica. Dupa un istoric al  psihochirurgiei, se arata ca, în ultimii ani au crescut expectatiile legate de interventiile chirurgicale, ca urmare a progresului înregistrat în neuroimagistica, în cercetarile asupra creierului si mai ales, prin introducerea tehnicilor de neuromodulare, ce au revolutionat psihochirurgia moderna. Se constata ca, persistenta controverselor asupra psihochirurgiei (prin „ablatie”) îi limiteaza foarte mult indicatiile.

            In urmatorul capitol, Pavel Mohr  pune în discutie Stimularea cerebrala profunda în psihiatrie. Acesta metoda chirurgicala, reversibila, este o metoda bine tolerata cu posibile efecte secundare severe relativ reduse. In continuare, autorul arata ca, metoda, indicata numai în boli neurologice (Boala Parkinson, tremorul esential neparkinsonian, epilepsie, durerea cronica), de câtiva ani este folosita si în tratamentul unor tulburari psihice: Sindromul Gilles de la Tourette, Tulburarea obsesiv-compulsiva farmacorezistenta, Tulburarea depresiva majora rezistenta la tratament. Se recunoaste ca, sunt necesare mai multe studii clinice, care sa verifice eficienta si siguranta acestei metode, cât si studii care sa identifice categoria de pacienti cu tulburari psihice, care poate beneficia cel mai mult de stimularea cerebrala profunda.

            Ljubomir Hotujac si Martina Rojnic Kuzman prezinta în urmatorul capitol, Stimularea nervului vag în tratamentul depresiilor farmacorezistente. Metoda este folosita în tratamentul epilepsiei refractare la tratamentul anticonvulsivant.  Observatiile clinice au constatat, pe lânga o reducere a frecventei crizelor convulsive si o îmbunatatire a dispozitiei pacientilor cu epilepsie. De câtiva ani aceasta metoda este folosita în tratamentul tulburarilor depresive farmacorezistente. Dupa ce au analizat studiile publicate în literatura de specialitate, autorii ajung la concluzia ca, sunt necesare mai multe studii clinice, care sa verifice eficienta acestei metode în tratamentul tulburarilor depresive, cât si a altor tulburari psihice.

            Intr-un alt capitol, Rashid Zaman, Dilraj Thind, Marga Kocmur pun în discutie Stimularea magnetica transcraniana în schizofrenie. Autorii fac o trecere în revista a studiilor referitoare la efectul câmpului magnetic asupra organismului uman, începând cu studiile lui  J.A. d’Arsonval din 1896 si pâna în prezent. Este mentionat progresul realizat în jurul anului 1990, de trecere de la stimularea magnetica prin puls unic (folosita mai ales ca metoda de investigare) la stimularea magnetica repetitiva. In continuare, sunt prezentate principiile acestei metode si aplicatiile în neurofiziologie si medicina, ca metoda de investigare si în scop terapeutic. Autorii arata ca, în literatura de specialitate, exista numeroase lucrari, care constata ca, atât stimularea magnetica transcraniana prin puls unic, cât si stimularea prin puls repetitiv provoaca modificari ale dispozitiei si ale comportamentului. Aceasta a orientat cercetatorii sa exploreaze  potentialul terapeutic al stimularii magnetice transcraniene în tulburarile psihice si în special, în tulburarile depresive. In acest capitol, autorii si-au propus o trecere în revista numai, a lucrarilor, care se refera la  potentialul terapeutic sau de investigare în schizofrenie a stimularii  magnetice transcraniane. Se constata ca, numarul lucrarilor cu privire la efectele stimularii magnetice transcraniene în schizofrenie este redus, desi, se observa o crestere a interesului fata de aceasta metoda.

 In capitolul „Magnetoterapie”, în partea introductiva, Tomasz Zyss prezinta exemple de folosire a câmpului magnetic în scop terapeutic, din antichitate în Evul Mediu, din secolul XIX si pâna în prezent. In continuare, autorul preia si citeaza din literatura de specialitate, aprecieri despre stimularea magnetica a nervilor si muschilor, cât si despre magnetoterapia cu câmpuri magnetice cu frecventa scazuta. Referitor la stimularea magnetica transcraniana, autorul prezinta principiile metodei, potentialul terapeutic, limitele metodei (care au fost prezentate si în capitolul precedent). In cadrul aprecierilor critice, se recunoaste ca, nu se poate stabili o relatie între „doza” de stimulare magnetica si efectul antidepresiv. Se considera ca, în cazul stimularii magnetice transcraniene, este imposibil sa se faca studii randomizate double-blind sau single-blind, deoarece, pacientii stiu de la început si/sau „simt” (au diferite senzatii) de la început ca, sunt sub efectul stimularii magnetice transcraniene.

Autorii spera ca aceasta monografie, prin prezentarea generala a metodelor biologice de tratament, sa fie de ajutor specialiștilor interesați de tratamentul tulburarilor psihice.

 

 

 

 

Elena Calinescu, Alina Beldie

Sponsori si parteneri