SIMPTOMATOLOGIA "AUTISTIC-LIKE" A COPIILOR PROVENITI DIN ORFELINATELE ROMANESTI - POSIBILE CONSIDERATII CU PRIVIRE LA ETIOPATOGENIA AUTISMULUI

Oana MURARU*, ZHANG SU HAN*, Monica BOCIAN**


Rezumat

Particularitãtile cognitiv-afective si comportamentale ale copiilor institutionalizati, din tãrile fostului lagãr comunist, înclusiv Romania, s-au aflat, în special în ultima decadã, în repetate rânduri, în atentia cercetãtorilor si a clinicienilor. Descrierea, în literatura de specialitate, a unor cazuri în care deprivarea senzorial afectivã severã, caracteristicã mediilor mai sus mentionate, a dus la aparitia unei simptomatologii de tip autist, este extrem de interesantã pentru studiul etiopatogeniei autismului.
Prezentul studiu îsi propune discutarea acestor cazuri din perspectiva mult mai amplei dezbateri "nature versus nurture" si a teoriilor etiopatogenice deja existente cu privire la patologia autistã.

Cuvinte cheie: Autism, deprivare senzorial-afectiva, etiopatogenia autismului
Abstract

The cognitive, affective and behavioral particularities of the children from the ex-communist countries, including Romania, exposed to profound institutional privation, were repeatedly the subject of the researcher and clinician's scientific interest. The few cases described in the literature of such children, that developed quasi-autistic patterns following severe early global privation in orphanages, are extremely interesting for the studies regarding the ethyopathology of autism.
The present study discusses the aforementioned cases from the perspective of the larger debate "nature versus nurture", taking into account the already existing etiopathological theories.

Keywords: Autism, institutional privation, review


Dezvoltarea intelectual-afectivã a copilului este un proces complex, ale cãrui etape succesive se aflã într-o strânsã interdependentã si sunt controlate si influentate de factori genetici si non-genetici. Dupã o lungã perioadã în care rolul factorilor genetici în procesul dezvoltãrii a primat în atentia cercetãtorilor, studiile publicate începând cu anii '90 au redat importanta cuvenitã factorilor non-genetici, ce tin de mediul de dezvoltare al copilului(Rutter, Moffitt, & Caspi, 2006).

Urmare a acestei relativ recente tendinte este si faptul cã efectele ireversibile pe care le au asupra dezvoltãrii copilului privarea de afectiunea parentalã si cresterea într-un mediu deviant, aduse în atentia lumii stiintifice in anii '50 de studiile lui Bowlby si Ainsworth, au redevenit obiect al interesului cercetãtorilor de specialitate. Astãzi, studierea mecanismelor organice prin care experientele copilariei timpurii modeleazã dezvoltarea si maturizarea sistemului nervos al copilului este consideratã esentialã pentru întelegerea atât a dezvoltãrii normale cât si a celei patologice(Grossman et al., 2003).
În acest context, studierea particularitãtilor comportamentale ale copiilor care au trãit experienta institutionalizãrii, în special ale copiilor proveniti din orfelinatele fostelor tãri comuniste a reprezentat una din rarele ocazii permise de constrangeri de naturã eticã, de cercetare "in vivo" a efectelor dezvoltãrii într-un mediu traumatizant asupra evolutiei ulterioare a copilului (MacLean, 2003). Din aceastã perspectivã, cresterea într-un mediu institutional, în orfelinatele tãrilor fostului lagãr comunist, în unanimitate descrisã ca fiind o experientã traumatizantã, caracterizatã deopotrivã de privare socio-afectivã si de privare cognitiv-senzorialã, poate fi privitã ca un sumbru experiment, efectuat la scalã socialã largã, permis de conditii socio-politice de regretabilã amintire.

Ca urmare a faptului cã Romania a fost în anii '90 una dintre principalele surse pentru adoptiile inter- nationale(Zeanah et al., 2003), în mod particular, copiii proveniti din orfelinatele romanesti sunt regãsiti drept subiecti ai studiilor publicate în literatura de specialitate pe aceastã tema. Pentru o schematicã trecere în revistã a acestora vezi tabelul nr.1.
Tabel 1. Studii care vizeazã particularitãtile comportamentale ale copiilor adoptati din orfelinatele românesti APR - Tabel 1
Concluzia unanimã a acestor studii este cã dezvoltarea într-un mediu institutional a afectat profund si ireversibil procesul maturizãrii intelectual afective a copiilor studiati. Sunt identificate si descrise particularitãti comportamentale ale acestor copii, care formeazã un tablou simptomatologic definitoriu pentru ceea ce a fost denumit ulterior "sindrom postinstitutionalizare" (Kreppner, O'Connor, & Rutter, 2001) si care persistã si dupã ce copilul a fost adoptat. Sunt amintite: retardul developmental sever(Rutter, 1998), perturbãri de dezvoltare a atasamentului (comportament prietenos nediscriminatoriu) (Chisholm, 1998; O'Connor & Rutter, 2000; Rutter, Kreppner, & O'Connor, 2001; Smyke, Dumitrescu, & Zeanah, 2002; Zeanah, Smyke, & Dumitrescu, 2002), comportament semiautistic (Beckett et al., 2002; Hoksbergen, Rijk, Van Dijkum, & Ter Laak, 2004; Rutter et al., 1999; Rutter et al., 2001; Zeanah et al., 2002), probleme de atentie si hiperactivitate (Kreppner et al., 2001; O'Connor & Rutter, 2000; Rutter et al., 2001), diminuarea sensibilitãtii pentru durere si comportament autoagresiv(Beckett et al., 2002; Ellis, Fisher, & Zaharie, 2004), stereotipii motorii si modalitãti neobisnuite de explorare senzorialã (preferinta pentru un anumit gen de stimuli)(Beckett et al., 2002; Hoksbergen et al., 2004), probleme de alimentatie (Beckett et al., 2002; Fisher, 1997), stereotipii motorii (Fisher, 1997; Marcovitch, 1997), tulburãri de somn (Beckett et al., 2002).

Desi toate anomaliile comportamentale anterior mentionate prezintã interes din punct de vedere al patologiei dezvoltãrii copilului, ne vom opri în cele ce urmeazã doar asupra simptomatologiei autistic-like sau semiautisticã a orfanilor români, semnalatã pentru prima oarã de Rutter si colaboratorii în douã studii succesive, publicate in 1999, respectiv 2001.
Acestia identificã la copii adoptati din orfelinatele romanesti - cu o frecventã mult prea mare pentru a putea fi consideratã simplã coincidentã - un grup de simptome ce se suprapun în mare parte peste cele cuprinse în criteriile diagnostice ale patologiei autiste, indicate de DSM-IV (Diagnostical and Statistical Manual for Mental Disorder, Fourth Edition). Sunt amintite deficiente ale abilitãtilor socio-comunicative care determinã la randul lor probleme de integrare socialã, probleme de limbaj si vorbire, comportament autoagresiv si agresiv, rigiditate comportamentalã, interese obsesive (Rutter et al., 1999; Rutter et al., 2001). Este important sã mentionãm faptul cã acest sindrom comportamental a fost descris în literatura de specialitate nu doar la copiii care au crescut într-un mediu institutional ci si la cei care au crescut într-un mediu familial carentat, caracterizat de lipsa stimulilor socioafectivi( Shin, 1999).

Existenta unor diferente între tabloul simptomatologic al autismului clasic si cel caracteristic copiilor mai sus amintiti i-a fãcut însã pe cercetãtori sã fie reticenti în a identifica total acest sindrom comportamental cu boala autistã.

Spre deosebire de autismul clasic, pentru sindromul autistic-like caracteristicã nu este izolarea socialã autoimpusã (desi existã importante probleme de integrare socialã si de comunicare) ci existenta stereotipiilor comportamentale. Interesele neobisnuit de intense pentru un anumit tip de senzatie, manierismele motorii, preocupãrile stranii si obsesive sunt cele care predominã în tabloul simptomatologic al sindromului comportamental mai sus amintit. Mai mult, se pare cã aceastã simptomatologie semiautistã tinde sã se amelioreze în perioada post-adoptie, vârsta de 4-6 ani fiind în mod particular hotãrâtoare pentru angajarea pe un parcurs favorabil(Rutter et al., 1999; Zeanah et al., 2003). În pofida diferentelor mai sus mentionate, existenta acestui sindrom autistic-like la copiii care au crescut într-un mediu deviant, traumatizant ridicã o serie de probleme de naturã teoreticã, în masurã sã nuanteze discutia cu privire la rolul factorilor genetici si ambientali în etiopatogenia autismului.
Autismul este în unanimitate considerat astãzi o boalã complexã a dezvoltãrii, cu substrat neurologic si determinism genetic.

Sponsori si parteneri