DOSARUL DE SECURITATE AL PSIHIATRULUI DAN ARTHUR, O POSIBILĂ DOCU-DRAMĂ

Iată cum, odată cu trecerea timpului, lucrurile intră în uitare, chiar și în istoria politică a psihiatriei; se atenuează asprimea evaluării faptelor, ba am putea spune că un fel de desuetudine acoperă semnificația, altădată relevantă, grea de înțelesuri, a formării psihiatrului prin cunoașterea omului atât în normalitate, cât și în suferință. În afară de suferința dată de boală se citea de viitorul medic specialist și suferința nespusă, pricinuită unora, deloc puțini, de către regimul politic ce le era dat să-l rabde. Asta e în firea lucrurilor, am putea spune, dar trebuie să ne întoarcem mereu la repere, mai ales atunci când acestea constituie reflexiile morale ale unui timp și semnalează condiția morală sau imorală a unei societăți. Mai cu seamă, dacă vrem să scăpăm de perimare lucruri de viață și de moarte, încorsetări de libertăți, mutilări de personalitate; tocmai ale acelor profesioniști meniți să păstreze integră personalitatea altora. Indiferenței față de ce nu este actual, trebuie să-i răspundem că răul ca și binele nu pot fi uitate. În căutarea unor adevăruri, de ce nu am regăsi pentru trecutul psihiatriei românești polaritatea rău – bine, dușmănos – prietenos, într-un domeniu prezentat, la vremea lui, ca un bloc monolitic, și anume, domeniul activității temutei și, până la urmă, aiuritoarei Securități? Domeniu care îngloba la modul totalitar și psihiatria.
Așa am ajuns să parcurg istoria unei înscenări de urmărire informativă, „de verificare”, care s-a desfășurat într-un loc potrivit mai degrabă unei reconstituiri istorice. Acest loc fiind păstrat și readus în mentalul colectiv românesc drept castelul regal de la Săvârșin. Pe traseul evenimentelor remarcabile ale castelului, între reședință regală a Regelui Mihai și reședință trecătoare, la ceas de taină, a președinților proletari Tito și Ceaușescu, i-a fost urzit acestui loc să fie și un așezământ de asistență psihiatrică pentru „nevrotici”. Reconstituit din documente de la CNSAS, Sanatoriul devine, dacă vrem, un depozitar al unor secvențe atât din istoria psihiatriei, cât și din istoria Securității. Evenimentele surprinse în rapoarte și note informative au fost și ele parte dintr-o lume comunistă, coruptă de practici și limbaje, intenționat măsluitoare a adevărului; adevărul acesta este redat mai crud în documente decât dacă ar fi fost povestit și repovestit prin simpla inversare a cititului pe dos.
Să ne edificăm printr-o privire asupra unui pasaj de realitate dintr-un mediu psihiatric, unde exista, ca peste tot, o mică lume, ce s-a constituit într-un loc de supraveghere a Securității. Personajul urmărit a fost o persoană care întrunea datele urmăririi, avea tangențe cu lumea occidentală, era un profesionist recunoscut, era într- o relaționare cu lumea internă și externă, stârnea vasăzică interesul și se constituia într-un subiect de urmărit, demn de scenariile „organelor”. Este vorba de medicul psihiatru Arthur Iancu Vasile Dan.
Unul din atributele Securității era să născocească motive de urmărire și pentru persoanele „indezirabile din punct de vedere politic” bănuite că ar putea pune în pericol siguranța regimului. Lista persoanelor supuse „urmăririi informative speciale”, aflată în continuarea celor ce trebuiau luate în „supraveghere informativă generală” constituia „baza de lucru”, în care se regăseau „și cetățeni români care au legături cu caracter dușmănos” cu
„cetățenii altor state ce se află temporar în țara noastră, asupra cărora există materiale că au desfășurat sau
desfășoară activitate de spionaj”1. Cel mai temut spionaj, primul ca indicativ în raportare, era spionajul american:
„Pe indicativul: 212, se vor raporta problemele spionajului american”2. După alte „probleme”, precum „problema cu violarea de către avioanele țărilor capitaliste a spațiului aerian al R.P.R, lansarea de parașutiști, lansarea din avioane manifeste etc”, „problemele elementelor fugite în țările capitaliste” urmau să fie raportate „pe indicative” numerice crescătoare „problemele spionajului” altor țări, regimuri politice și poliții politice, într-o ordine a importanței acordate: „problemele spionajului iugoslav”, „englez”, „francez, italian”, „hortyst, gestapoul, austriac”, „Israel”, „grec, turc și ale țărilor din Orientul Apropiat”, „elvețian, suedez”3.
Am prezentat subiectul spionajului, atât de motivant pentru Securitate, deoarece într-unul din dosarele studiate, cel al medicului psihiatru Arthur Iancu
Vasile Dan4 , am descoperit cum acesta a fost urmărit informativ, pe baza unei suspiciuni inventate de spionaj, în favoarea americanilor. Fostul asistent al Clinicii de Psihiatrie din Cluj, licențiat în același an, 1948, al facultăților de filosofie și medicină din același oraș, cu prietenii intelectuale printre membrii Cercului Literar fondat la Sibiu, în perioada de refugiu al universității clujene „Ferdinand I”, devine, în acest dosar, suspectul numărul unu al localității Săvârșin și este supus unei urmăriri draconice, de o detaliere de-a dreptul rizibilă. Iată cum este prezentat el, doctorul, și activitatea lui în hotărârea „pentru închiderea dosarului de verificare nr. 2894 din 25.II. 1963”.
„MINISTERUL AFACERILOR INTERNE DIRECȚIA REGIONALA BANAT BIROUL RAIONAL LIPOVA

STRICT SECRET SE APROBĂ:
ȘEFUL DIRECȚIEI REGIONALE LT. COLONEL
STESKAL W.
HOTĂRÂRE
pentru închiderea dosarului de verificare nr. 2894 privind pe numitul dr. DAN ARTHUR, bănuit că desfășoară activitate de spionaj în favoarea SUA.
1 Dosarul s-a deschis la 18.I.1962 și a durat până la 25.II.1963 / un an și o lună/. În aceasta acțiune de verificare a fost folosită agentura. I. DATE DE IDENTIFICARE:
DAN ARTHUR s-a născut la data de 10 august 1923, în orașul Tg.-Mureș, fiul lui Arthur si Georgeta, de naționalitate și cetățenie română, studii posedă facultatea de medicină, de profesie medic psihiatru, lucrează la sanatoriul de NEVROZE din Săvârșin în funcția de director, în trecut nu a făcut parte din nicio organizație politică, în prezent neîncadrat din punct de vedere politic. Originea socială burgheză, este fiu de general provenit din armata burgheză.
II. CONȚINUTUL MATERIALELOR COMPROMIȚĂTOARE:
1. Temeiul deschiderii dosarului:
Organele noastre au deținut materiale din care a rezultat că acesta în funcția de director al sanatoriului Săvârșin, că în timp ce consulta pe unii bolnavi care dețin funcție de răspundere pe linie de partid și de stat ar strecura unele întrebări referitoare la munca lor culegând astfel diferite informații.
Au existat de asemeni suspiciuni că sus-numitul în timp ce aplică tratamente cu șocuri electrice la diferiți bolnavi aceștia își pierd complet cunoștința și răspund la orice întrebare.
2. Ce trebuie să stabilească verificarea:
Stabilirea și verificarea ce fel de date culege susnumitul de la bolnavii internați în sanatoriu și cum face el acestea. Identificarea si verificarea legăturilor susnumitului și în ce constau aceste legături.
3. Ce s-a stabilit și ce dovezi sunt:
În acțiunea de verificare a fost recrutat agentul
«Popescu Alexandru» cu numele real de FULEA IOAN. Acest agent a fost legătura apropiată a Dr. DAN ARTHUR, lucru ce a făcut ca prin acest agent să clarificăm încă de la început unele probleme importante. Astfel, agentul nostru a lămurit problemele în care Dr. Dan prezenta suspiciuni că culege informații de la unii bolnavi, în urma tratamentului ce-l aplică acestora cu șocuri electrice, lucru ce nu se confirmă. În nota sa informativă dată în ziua de 24 mai 1962 acesta arată «șocurile electrice sunt făcute de către unul dintre medici și de cele mai multe ori de FULEA IOAN (agentul nostru) în cabinetul directorului fiind de față sora șefă și restul personalului medical care sunt necesare efectuării acestui tratament, în orice caz șocul nu poate fi făcut de o singură persoană cu atât mai mult de Dr. DAN ARTHUR, care este infirm».
Acest material a fost confirmat și de Dr. Hangan
Octavian, agentul nostru cu numele conspirativ de «Alexandru» , care a fost recrutat la data de 13 I 1963 și a fost dirijat pe lângă Dr. DAN ARTHUR.
La data de 13 I 1963, pe lângă Dr. DAN ARTHUR a mai fost recrutat un alt agent medic, psihiatru cu numele
de «Alexandru»5. Acest agent se bucură mult de încrederea obiectivului, este un medic foarte bine pregătit în specialitatea de psihiatrie, lucru ce face să fie apreciat foarte mult de dr. DAN, și acesta să-i încredințeze multe sarcini importante, atât pe linie profesională, cât și pe linie administrativă.
Prin agentul «Alexandru» s-au lămurit multe aspecte legate de activitatea dr. DAN. Astfel, agentul are informația că dr. DAN nu are niciun fel de manifestare dușmănoasă față de regimul nostru. De asemeni, agentul nostru a lămurit problema dacă Dr. DAN mai folosește morfină sau nu, astfel, ne arată în nota informativă din 14 II 1963 « Cunosc problema intoxicării cu morfină, lucrând cu mulți morfinomani și pot afirma cu certitudine că dr. DAN nu consumă morfină. În primul rând în tot sanatoriul s-a interzis să existe fiole cu morfină, pe de-o parte toate medicamentele le controlez personal. Pe de altă parte starea sănătății în care se află nu poate să suporte sau să ia morfină, întrucât aceasta ar fi fatal pentru dânsul. Starea de infirmitate nu-i permite atunci când are nevoie de morfină să caute. Iar dânsul fiind un morfinoman care are nevoie de 20-30 de fiole, odată s-ar putea constata foarte ușor fiziologic și fizionomic, morfinomanii au o anumită față specială, ceea ce la el nu se constată. Deci, certamente pot afirma că dr. DAN nu mai consumă morfină.»
Tot prin agentul «Alexandru» s-a lămurit aspectul legăturii Dr. DAN ARTHUR cu MANEA VIORICA și sora OVEZIA, precum și alte femei din cadrul sanatoriului. Aceste legături sunt numai legături de servici[u], dar modul cosmopolit în care acesta se poartă în general față de femei și faptul că acesta este infirm lasă impresia că acesta s-ar deda la inversiuni sexuale față de aceste femei.
Din materialul furnizat de agenții noștri nu rezultă faptul că dr. DAN ar desfășura activitate de spionaj. Acesta are unele manifestări impulsive față de subalterni și modul său de comportare în toate ocaziile, acesta dă dovadă că este un cosmopolit, un specialist format în școala veche și se acomodează greu noilor relații de muncă și trai din noua noastră orânduire de stat. Aceasta este oglindită și prin faptul că nici până la această dată nu folosește față de nimeni cuvântul tovarăș și nici nu acceptă să i se spună tovarăș.
Întrucât nu se confirmă faptul că numitul DAN ARTHUR în activitatea sa de director de sanatoriu [la] Săvârșin și specialist în psihiatrie, prin diferite procedee de tratament ce le întrebuințează și le aplică bolnavilor ar culege informații ce ar constitui date cu caracter secret, precum și faptul că legăturile soției sunt numai legături de ordin sentimental, PROPUNEM închiderea dosarului de verificare [a] numitului DAN ARTHUR, clasarea materialului la secția «C», iar susnumitul să fie luat în evidența operativă activă.
ȘEFUL BIROULUI RAIONAL LOCȚIITOR ȘEF B I R O U M A I O R D E S E C U R I T A T E MAIOR DE SECURITATE
BEJENARU N. MITROFAN V.”6
Fosta reședință regală de la Săvârșin își schimbase destinația în folosul unei categorii de pacienți, așa-zișii „nevrotici”, presupuși că sunt conștienți de problemele lor de sănătate, și, prin urmare, cooperanți la tratament. Ei beneficiau pe parcursul șederii lor la „castel” de ceea ce se numea o cură sanatorială, în condiții de „confort sporit”, în scopul refacerii capacității de muncă, așa după cum prevedeau cerințele propagandistice ale partidului unic. Dar, după criteriile de selecție și trimitere de la unitățile sanitare de specialitate din toată țara, nu orice fel de „nevrotici” ajungeau într-o astfel de instituție, ci doar „tovarăși care dețin munci de răspundere, de la d i f e r i t e i n s t i t u ț i i s a u î n t r e p r i n d e r i ” 7 . A c e a s t ă microsocietate a unei așezări psihiatrice purta denumirea de Sanatoriul Republican de Nevroze din Săvârșin.Într-o „notă informativă”8
a pacientului „Stan Aurel” (nume conspirativ), „din Regiunea Maramureș”, colaborator al Securității aflat în misiune de refacere psihică, regăsim o precizare referitoare la rangul ce îi fusese acordat Sanatoriului în ierarhia valorilor sociale promovate de noua clasă diriguitoare. În această notă aflăm și explicațiile ideologice ale dreptului la un tratament exclusivist, pentru persoanele privilegiate de „Partid”, în mod contrar principiilor unui societăți egalitare, așa cum erau ele enunțate într-un stat comunist. Afirmațiile fidelilor regimului asupra unor subiecte sociale, precum cel al recuperării sănătății mintale, nu reușeau să treacă peste condiționarea la o logică Orwelliană: „Sanatoriul Săvârșin, după cum este cunoscut, este un centru pe plan național în problema tratamentului bolnavilor de nevroză. Aci sunt tratați activiști de frunte, ilegaliști, organe M.A.I. etc, elemente de elită ale regimului care s-au sacrificat pentru eliberarea Patriei, pentru construcția socialismului”.
Notele informative erau în mare parte superpozabile unor delațiuni. Fără comentarii, vom reda textul plin de agramatisme al unei astfel de note, locul
depunerii acesteia, „postul de miliție Săvârșin”9, fiind posibil și mediul cel mai favorabil pentru descătușarea inspirației delatorului.
„NOTĂ INFORMATIVĂ
27. 07. 1962
Vă informăm că în ultimul timp Dr. DAN ARTHUR are o comportare necorespunzătoare, în sensul că folosește o serie de expresii neadecvate și pornografice în relațiile sale cu personalul medical, precum și cu unii bolnavi, unor surori le adresează asemenea expresii.
În timpul internării bolnavului Săndulescu Petru, care a solicitat prelungirea sanatorizării, Dr. DAN și care inițial i-a aprobat-o, urmând ca peste două zile să anuleze prelungirea și să-i facă ieșirea. În această situație bolnavul s-a prezentat la Dr. DAN și a cerut să-l prelungească, iar Dr. DAN n-a acceptat, iar [la] insistența bolnavului i-a adresat cuvinte pornografice și i s-a făcut ieșirea.
Asupra relațiilor dintre Dr. DAN ARTHUR și bibliotecară, sursa vă informează următoarele: zilnic atât înainte de masă, cât și după masă, bibliotecara MANEA VICTORIA se află la Dr. Dan, uneori discutând mai intim, iar printre angajații sanatoriului se discută că între Dr. DAN și bibliotecară ar exista relații de inversiune sexuală (Dr. DAN fiind impotent), fapt ce dovedește și unele avantaje ce i le creează în servici[u] Dr. DAN bibliotecarei în sensul că a fost premiată atunci când avea și imputația, iar în ultimul timp a intenționat să-i dea și muncă nenormată.
Între Dr. DAN și Dr. Hangan există legături foarte apropiate. Astfel, la intervenția Dr. DAN a fost adus la Săvârșin Dr. Hangan, iar în scurt timp a fost numit de Dr. DAN director adjunct.
Odată cu venirea Dr. Hangan Dr. DAN a inițiat tratamentul numit psihodramă, numai cu Dr. Hangan și întâmplător cu dr. BABEȘ, fiind ținut în mod secret acest tratament față de restul medicilor.
ss. «Popescu Alexandru»”10
Polarităților circulante în epoca luptei de clasă, în camerele de anchetă ale Securității, li se adăuga perechea
ofițerului rău, bătăuș, succedat de ofițerul bun. Cel care părea mai agreabil oferea țigări și îndemnuri la non- rezistență. În „dosarul de verificare nr. 2894 privind pe numitul dr. DAN ARTHUR”, acestei perechi antagoniste de ofițeri i s-ar putea suprapune perechea medicilor informatori, dintre care unul rău intenționat, altul bine intenționat. Primul ca vechime pe statele de funcțiune ale Securității, „agentul nostru Popescu Alexandru”, alias dr. Ioan Fulea, îl încondeia pe omul – „obiectiv”, dr. Arthur Dan. Celălalt agent, „Alexandru”, alias dr. Octavian Hangan, „nou recrutat”, dar tot al „nostru”, îl spăla de păcate pe colegul și maestrul Dan, aflat în siajul dosarului de urmărire. Deosebirea dintre cele două tipuri de
„prelucrare” în tandem, ar fi că în grupul informatorilor, actanții nu știau unul de celălalt, nu-și bănuiau nici intențiile și nici stilul în care își scriau notele informative. Nota pe care o dă „agentul Alexandru”, informatorul bine intenționat, nu are datele incriminării. Agentul încearcă să-l justifice pe bănuit, are un ton oarecum neutru, așa încât psihiatrul Dan Arthur nu apare aici periculos pentru regim, ci destul de inofensiv.
„MAI Biroul Raional Lipova Problema: spionaj american Sursa: «Alexandru»
Data: 26.II.1963 copie
Primește: Maior Mitrofan V
2 exemplare
Locul: sanatoriul Săvârșin
NOTĂ INFORMATIVĂ
Sursa vă informează referitor la dr. DAN ARTHUR directorul sanatoriului de nevroze din Săvârșin.
Profesional: Din punct de vedere profesional este foarte bine pregătit și informat, cunoaște toate curentele
care sunt în psihiatrie atât cele occidentale cât și cele moderne sovietice. În concepția sa asupra vindecării unei boli psiho-[somatice] dr. DAN se axează în special spre latura clinică a bolii, adică asupra simptomelor pe care le reprezintă un bolnav.
În momentul de față, dânsul nu interpretează o boală mintală în concepția unei școli sau a unui curent fie reacționar, fie modern progresist, deși se pare că înainte a fost adeptul concepției în psihiatrie a lui JUNG și nu a [lui] FREUD, JUNG fiind unul din elevii lui FREUD care și-a criticat [maestrul] și nu a fost de acord cu FREUD. În nenumăratele discuții purtate împreună pe teme profesionale a manifestat un interes asupra concepției nerviste a lui I. P. PAVLOV asupra nevrozelor, astfel într-o lucrare [pe] care am trimis-o la Revista de Neurologie și Psihiatrie, lucrare științifică efectuată împreună, ne-am bazat în redactarea ei tocmai pe concepția lui Pavlov asupra nevrozelor.
Greșeala care se efectuează în general în psihiatrie este tocmai ceea ce am numit la început interpretarea, întrucât concepțiile occidentale merg și sociolizează [sic!] pe de o parte, iar pe de altă parte ajung la concluzii filozofice, care de multe ori sunt justificările și legile concepției idealiste reacționare. Or dr. DAN se ferește să facă o interpretare, de multe ori justificându-se în felul următor, eu sunt un om care am deraiat, nu am mult de trăit, ce rost ar avea să mă apuc să problematizez sau să teoretizez problemele majore ale psihiatriei, «sunt un ratat».
Apartenența sa politică: Discutând de multe ori asupra multor probleme internaționale, cât și de[spre] concepții asupra sistemelor socialiste pot afirma cu certitudine că este un apolitic. Niciodată nu a făcut politică. Îmi comunică că singura activitate obștească [pe] care a făcut-o în întreaga sa existență a fost [de] secretar ARLUS, prin 1946, a orașului Cluj. Nu cunosc perioada până la accident, ce a făcut [la] Târnăveni, Galați, dar pot spune de situația actuală.
Citește în mod curent presa, Scînteia și lʼHumanité organul C.C. Francez, astfel că este informat asupra situației internaționale întrucât discuțiile purtate cu dânsul, judecă în modul cât se poate de corect situațiile sau conflictele internaționale. Dar se simte că nu este convins întotdeauna, dat fiind complexele sale de infirmitate și prezența continuă a morții, o face sec, în gol. Nu am observat idei reacționare ca să le vehiculeze, este de acord cu regimul nostru îl respectă nu ar fi în stare să facă acte importante.
Nu ascultă decât foarte rar radioul, și atunci numai muzică, deoarece refuză categoric să asculte știri întrucât acest lucru îl pune în contact cu lumea de afară și își accentuează și mai mult starea sa de infirm, că este condamnat definitiv să stea în cărucior și să nu poată umbla. Nici în camera în care doarme nu are radio. Ascultă muzică, care constituie de multe ori singurul mijloc de a se calma.
Nu am auzit să adreseze cuvinte injurioase sau să desconsidere Partidul nostru. De multe ori când RAȚ IOSIF, președintele de sindicat, săvârșește greșeli principale și uneori, privind calitatea unui membru de partid, se referă la mita [pe] care a primit-o RAȚ IOSIF ca să angajeze o femeie. Îmi spunea, dacă un membru de partid este permis să facă acest lucru[?] Tot el dădea răspuns. Știi, eu întotdeauna mi-am format o părere despre un membru de partid ca un om integrant [sic!], cinstit, loial.
Pot afirma că DAN ARTHUR este un om care respectă linia partidului, cunoaște materialismul dialectic, dar dat fiind infirmitatea în care se află nu are pasiunea și convingerea necesară pe de o parte, iar pe de altă parte, fiind și în timpul cât a fost sănătos era un apolitic, situația, astfel, convingerile sale ideologice fiind de o asemenea natură.ss. «Alexandru»
OBSERVAȚII : Materialul se referă la dr. DAN lucrat de organele noastre în dosar de verificare fiind suspect că desfășoară activitate de spionaj în favoarea SUA. SARCINI: Agentul a fost instruit să discute cu obiectivul despre evenimentele politice actuale și despre modul cum vede dr. DAN acțiunea unor elemente din occident în problema dezarmării și a politicii de război dusă de SUA și alte țări capitaliste.
ss. Maior Mitrofan V.”11
Personajul supravegheat, dr. Dan Arthur, așa cum am văzut și într-un document anterior, în care i se nega la finalul filajului activitatea de spionaj, a fost o persoană care întrunea datele politice ale oricărei urmăriri de tip comunisto-securistic.
Dincolo de materialul sterp, lipsit de conținut al notelor informative, al motivațiilor trase de păr, dincolo de observațiile unor angajați ai Securității, de informația oficială ca să spunem așa, există o mică lume în această dezbatere, numită Castelul de la Săvârșin, unde zeul locului este chiar doctorul Dan Arthur. „Prințul neîncoronat al psihiatriei românești” cum era numit, nu se mai știe de cine, printre psihiatrii timpului. Și toate acestea, atât pentru personalitatea lui, pentru autoritatea dată de funcția de director, percepută nu la modul birocratic, ci mai mult ca aceea a unui șef de școală de psihiatrie. Era un animator nu numai al locului, dar și al breslei psihoterapeuților, care în acele vremuri nu se bucura de o recunoaștere oficială. Terapeuții prin cuvânt se formau pe ascuns, sub conducerea unui maestru, precum era psihiatrul Dan Arthur, bibliografia fiind procurată tot de acesta, pe căi mai mult sau mai puțin formale. Profesorul Mircea Lăzărescu, într-o discuție pe acest subiect, mi-a relatat că se internau la Sanatoriu și câteva bibliotecare de la Biblioteca Centrală Universitară din București, atunci când acestea oboseau sau nu mai făceau față la grijile cotidiene. Le tihnea locul liniștit, aerul și peisajul din lunca Mureșului, la care contribuia, pentru refacere, și purtarea atentă, înțelegătoare a personalului. Biblioteca Centrală era una dintre puținele instituții academice care mai primea publicații din străinătate, și astfel între București și Săvârșin se stabilise un curierat de cărți și reviste, de ultimă oră din Occident. Bibliotecarele externate din Sanatoriu duceau ce se citise deja și solicitările de noutăți, iar cele care veneau la odihnă aduceau ultimele apariții ajunse în țară.
Prin urmare, vorbim aici și de activitățile de formare profesională ale maestrului în arta vindecării, de traducerea de către acesta a unor opusuri de psihoterapie,
de cărți și articole de psihiatrie, sau de activități de altă natură, cu un conținut cultural, psihosocial. Pentru Securitate, la Săvârșin, totul se naște se pare din aproape nimic. Observăm că dr. Dan Arthur avea mulți amici importanți socialmente, dobândiți și prin însuși exercițiul profesiei, adică pacienți de-ai lui. Între acești pacienți existau, firește, și politruci limitați, existau oportuniști, răuvoitori, santinele ale intransigenței proletare. În decriptarea acțiunilor Securității, există un fel de story de
„salon”, în care totul ar fi pornit de la un incident minor. Un bolnav cu „funcție”, în urbea de unde fusese trimis la tratament, iscă un conflict la bucătărie; este, ca orice
„tovarăș cu răspunderi pe linie de partid si de stat”, un individ care supralicitează, care vrea să demonstreze că există, și de aici începe practic subiectul dosarului. Acest
„binevoitor” sesizează „Centrul” că există un caz ce trebuie urmărit la Săvârșin, ce-l vizează tocmai pe directorul Sanatoriului. Sigur că Săvârșinul exercita o atracție deosebită din perspectiva alcătuirii unui dosar de urmărire, având în vedere că implica în mentalul colectiv amintiri regale grefate pe o realitate ce funcționa sub forma unui Sanatoriu „de importanță republicană”12 . Având aceste date, se organizează filiera urmăririi. Astfel, conform „planului de măsuri” din „16.06. 1962”13, „agentul Popescu Alexandru va fi instruit în continuare ca prin natura serviciului să fie atent și să observe felul cum face Dan examenul psihiatric, respectiv la ce categorie de elemente acordă importanță, respectiv care după profesiile și activitatea lor sunt în posesia unor probleme cu caracter secret”14. Mai departe, agentul trebuia să informeze în ce condiții dr. Arthur Dan consultă pacienții, singur sau în prezența altor persoane, ce discută cu aceștia, de cine este vizitat, unde se deplasează și cu ce scop.
Din grupul urmăritorilor face parte și agentul „Munteanu”, prin care Securitatea avea ca scop să afle care este atitudinea doctorului față de regim, interesul față de muncă și de cine este vizitat. Aflăm din același „plan de măsuri” că „agentul a fost coleg de liceu cu medicul Dan și astfel va putea discuta cu el despre colegii lor ce mai știe despre aceștia, dacă s-a mai întâlnit cu cineva”15.
Sursa „Munteanu Gheorghe” este foarte activă. Conform notei informative, din 3.05. 1962, „sursa a încercat să se apropie de el (Arthur Dan n.n.) amintindu-i de anii din liceu, dar acesta se arată prost dispus, iar când sursa a plecat i-a spus că o să mai treacă pe la el și o să mai stea de vorbă. Acesta nu l-a refuzat și i-a spus că să treacă după masă când nu e așa ocupat și când va putea sta mai mult de vorbă și îl va servi cu ce are nevoie”16.
A c e l a ș i a g e n t „ M u n t e a n u ” a b o r d e a z ă „informativ” și alte persoane din Sanatoriu, în intenția de a-l mulțumi pe lt. Bivolu D. (un nume predestinat n.n.), ofițerul său de legătură. Reproducem integral textul notei pentru modul în care informațiile adunate despre Dan Arthur glisează de la șuetă la bârfă, de-a lungul unei relatări în care admirația față de puterile lui vindecătoare se regăsește alături de presupuneri deșucheate.
„NOTĂ INFORMATIVĂ
9. 06. 1962
În ziua de 9 mai 1962, sursa a stat de vorbă la Săvârșin cu Dr. LOHAN TRAIAN, printre altele a discutat despre viața acestuia. Sursa l-a întrebat ce a făcut în cei cinci ani de la terminarea liceului până la înscrierea în facultate, iar LOHAN i-a spus că în cei cinci ani a fost de toate. Întâi femeie de serviciu, infirmieră, oficiant sanitar și apoi tehnician radiolog, adică a fost încadrat pe aceste posturi.
Întrebat cum se împacă cu directorul Dr. DAN ARTHUR, Dr. LOHAN a spus că este un om de treabă și că e păcat că e paralizat, fiind un om foarte capabil și un excepțional psiholog.
Apoi a povestit că la el acasă nu a fost decât de două ori și nici nu îndrăznește să meargă, să nu se creadă că merge pentru soția acestuia cu care este foarte bine.
Apoi, Dr. LOHAN a început să povestească ce a pățit o bolnavă internată în secția lui, în legătură cu calitatea lui de psiholog a dr.[lui] DAN. Această bolnavă, după internare, a fost la cabinetul directorului pentru
examen psihologic și pentru încheierea17 tratamentului, dr. DAN, după ce a văzut biletul de trimitere, i-a spus bolnavei că ea suferă din motive amoroase, iar bolnava, făcând o scenă de histerie, a început să plângă, să se revolte și, în cele din urmă, să ceară să i se facă ieșirea din sanatoriu. Dar dr. DAN foarte calm a liniștit-o pe bolnavă și a rugat-o să se așeze pe scaun și să reînceapă să-i vorbească despre boală. Bolnava într-adevăr s-a liniștit, până la urmă a recunoscut că dr. DAN i-a descoperit tainele suferinței ei. Aceasta a povestit bolnava în salon Dr.[lui] LOHAN și la celelalte bolnave și era încântată de calitățile acestui doctor (dr. Arthur Dan n.n.).
Întrebat de sursă dacă soția dr.[lui] DAN se cam plimbă, căci a văzut-o de câteva ori prin gară, Dr. LOHAN a spus râzând că probabil își caută și ea vreun amant. ss.«Munteanu Gheorghe»”18
Cu acești pași terapeutici efectuați de un mare psihiatru, marcat de neputința de a păși cu adevărat, încheiem incursiunea noastră prin arhivele Securității. Dan Arthur, țintuit fiind într-un fotoliu, aflat însă în centrul atenției pacienților săi, al colegilor-discipoli și al informatorilor Securității, a jucat rolul unui psihiatru formator. Un formator direct pentru cei care s-au dus să învețe de la el, și indirect pentru cei care au construit în jurul lui o legendă a practicării unei psihiatrii eliberate de stringența politicului. Reasamblarea documentelor din dosarele CNSAS seamănă cu încercarea de a reconstitui evenimente ca într-o docu-dramă, necesară pentru a înțelege limbaje și comportamente dintr-o epocă dificil de înțeles. Mai cu seamă, dacă ținem seama că, aidoma teatrului clasic, unitatea de loc și de acțiune a fost păstrată în cazul dosarului lui Dan Arthur, drama psihiatrului paraplegic derulându-se pe scena singulară a celei mai inedite instituții psihiatrice, din România comunistă, Sanatoriul Republican de Nevroze de la Săvârșin.
***